Psiholog grec: Stresul nu este nimic altceva decât lipsa încrederii în Dumnezeu

În cartea sa „Toate sunt gânduri. Despre o viață fără stres” psihologul Eleftherios Eleftheriadis abordează problema stresului în profunzimea lui.

Cea mai simplă și adevărată definiție a stresului este lipsa încrederii în Dumnezeu. De aici pornesc toate dramele omului modern.

Îndepărtându-se de Dumnezeu, omul rătăcește departe de Izvorul Vieții și însetează tot mai mult.

Viețuirea fără Dumnezeu este anevoioasă și plină de suferințe. Oamenii cred că poruncile sunt grele și de aceea nu pot trăi după cuvântul lui Dumnezeu. Însă aceste porunci nu sunt altceva decât povețe părintești, menite să ne jaloneze calea către Împărăția cerurilor și să ne îngrădească de tot ceea ce este rău.

Poruncile ne păzesc de căderea în păcate, care nu numai că ne taie legătura cu Părintele ceresc, ci ne aduc și multă suferință, trupească și mai ales sufletească.

Stresul este una din consecințele depărtării noastre de sursa luminii și a bucuriei, care este Dumnezeu.

Psihologul grec spune că la baza stresului nu se află nimic altceva decât lipsa încrederii în Dumnezeu.

„Nu înseamnă că cel care se stresează nu crede în Dumnezeu. Nu. Toată viața noastră este un drum. Un parcurs. Un drum pe care ne luptăm să avem încredere în dumnezeu. Un drum pe care luptăm să ne lăsăm în voia Lui. În pronia Lui”.

Eleftheriadis nu vorbește despre lipsa credinței, ci despre lipsa încrederii. Încrederea este, dacă vreți, manifestarea credinței.

A avea încredere în cineva înseamnă a fi încredințat că poți merge pe mâna lui. Înseamnă să ai bază, siguranță și nădejde tare în cineva.

Se poate ca această încredere în Dumnezeu să nu o avem de la început, ci să o dobândim treptat. Pe măsură ce înaintăm, inima se întărește în credință și învață să se lase în grija lui Dumnezeu.

Și dacă nu învățăm din fiecare lecție, Dumnezeu îngăduie să ne lovim de diferite probleme care să ne arate limitele și neptuința noastră.

„Într-o călătorie se întâmplă multe lucruri neașteptate […] Pornești și spui că te vei lăsa în mâinile lui Dumnezeu. Facă-se voia Ta. Dar pe parcurs te pierzi. Cazi. Deznădăjduiești. Te ridici. Lupți. Peste puțin găsești iarăși drumul. Dar apoi îl pierzi iar. Și cam așa merg lucrurile. Încontinuu. Până la ultima suflare. A ta, a mea, a tuturor”.

Nimeni nu trebuie să se teamă că nu reușește să se lase în grija lui Dumnezeu. Acest lucru se deprinde prin multă practică, prin exercițiu, prin căderi și ridicări.

„Toată viața noastră este un parcurs. Un drum. Un drum pe care luptăm să ne încredem în Dumnezeu…”

Citește și:

6 minute de ceartă reduc sistemul imunitar la zero – legătura dintre stres, imunitate și boală
Stresul, îngrijorarea și supărările ne chinuie pentru că nu ne încredințăm voii lui Dumnezeu
Omul smerit nu suferă de stres – Sfântul Paisie Aghioritul
Mă îngrijorez, dar nu ca un necredincios – Maica Siluana Vlad

Sursă articol: Eleftherios G. Eleftheriadis, Toate sunt gânduri. Despre o viață fără stres, Editura Egumenița, Galați, 2023, p.76