Ma ingrijorez, dar nu ca un necredincios – Maica Siluana Vlad

„De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Îi întreabă Mântuitorul pe apostolii care L-au deșteptat de spaima furtunii, zicându-I „Doamne, mântuiește-ne, că pierim!”

Iar El, sculându-Se, a certat vânturile și marea, iar furtuna s-a liniștit cu desăvârșire.

Despre frica, stres si griji

Sfinții Apostoli erau înspăimântați la vederea valurilor acelea mari și se gândeau că barca lor o să se scufunde.

Această împrejurare este emblematică pentru viața fiecăruia dintre noi. Fiind călători pe marea învolburată a acestei vieți, ne înfricoșăm de talazurile care vin asupra noastră să ne înghită.

Ne speriem, ne îngrijorăm, uneori chiar ajungem la deznădejde.

Este firesc să simțim frică, angoasă, îngrijorare. Simțim aceste lucruri deoarece suntem vii, spunea Maica Siluana Vlad.

„Mi-e frică, mă doare, mă îngrijorez, dar nu ca un necredincios”.

Omul de azi este mai mult ca oricând o victimă a stresului. Acest stres vine din prea multele griji, care îl copleșesc.

Nici un psiholog, nici o pastilă nu poate să îl ajute să se vindece de această problemă.

Specialistul la Care trebuie să se adreseze este Însuși Dumnezeu.

Citește și – Nădejdea în Dumnezeu ne ajută să trecem viața pământească fără frică și panică, precum copilul în brațele mamei sale – Sfântul Ioan de Kronstadt

Sfinții Apostoli au strigat către Domnul când i-a apucat spaima, și El i-a izbăvit.

La fel trebuie să facem și noi. Când avem o spaimă, o dificultate majoră în viața noastră, trebuie să strigăm la Dumnezeu.

Să recunoștem că ne este frică și să Îi cerem ajutorul. El este Doctorul sufletelor și trupurilor noastre. El este Cel Care ne-a creat și ne-a dat viață.

La cine altcineva să ne ducem? Cine ne poate ajuta mai mult decât Domnul?

Mântuitorul i-a numit „puțin credincioși” pe apostoli pentru că se temeau pentru viața lor, avându-L pe Dumnezeu alături de ei.

Să avem tot timpul înaintea ochilor noștri pe Dumnezeu și nu ne vom mai teme de nimic. După cum spune în Cartea Psalmilor:

„Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin” (Ps. 15, 8).

Să vărsăm înaintea Lui rugăciunea și necazurile noastre, și El ne va izbăvi.

Sfântul Petru ceruse Mântuitorului să îi dea putere să meargă pe mare. Dar când a văzut vântul, s-a temut și a început să se scufunde. Atunci Mântuitorul i-a întins repede mâna și l-a mustrat pentru puțina lui credință.

Puțini sunt cei tari în credință, care nu se mai tem de nimic.

Aceasta nu înseamnă că sunt nepăsători sau nesimțitori.

Încrederea lor în pronia și purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de ei este atât de mare, încât nu se mai îngrijorează de nimic.

Sunt deplin încredințați că Domnul le cârmuiește viața și îi va scoate la limanul cel lin.

Dacă nu putem avea credință nici cât un grăunte de nisip, să punem necredința noastră la picioarele Mântuitorului și să zicem și noi precum tatăl copilului cu duh mut: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”

Dumnezeu vrea să ne ajute, să nu întârziem a-I solicita ajutorul:

„Doamne, întărește-mă, învață-mă, luminează-mă, ajută-mă!”

Să nu ne rugăm doar Duminica la Biserică. Să ne obișnuim să ne rugăm în fiecare zi, în fiecare ceas.

Și atunci vom vedea că viața noastră se schimbă. Sufletul nostru se întărește prin credință. Capătă putere, curaj și nădejde.

Nu mai este ca o trestie clătinată de vânt.

Prin rugăciune atragem harul lui Dumnezeu și toate cele grele se ușurează.

Viața noastră este chinuită, anevoioasă spune Maica Siluana. Și nimeni nu poate să schimbe acest lucru.

Singura izbăvire este să luăm putere de la Dumnezeu să depășim toate încercările și să rămânem tari în credință.

Să nu căutăm lipsa necazurilor, ci prezența Celui Care poate să ne scoată necaz, spune Maica Siluana.

Astfel întreaga noastră existență se va însenina și se va umple de sens.

Citește și – Nu-mi este frică de moarte, pentru că nu m-am născut pentru această viață – o fetiță de 11 ani bolnavă de cancer

Psalmul 69 este un model foarte bun de rugăciune la vreme de necaz și încercare. Citind aceste scurte versuri vom vedea că inima noastră se va întări cu nădejdea în Domnul și se va liniști:

„Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grăbește-Te.

Să se rușineze și să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; Să se întoarce înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele.

Întoarcă-se îndată rușinați cei ce-mi grăiesc mie: „Bine, bine!”

Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit să fie Domnul!”

Iar eu sărac sunt și sărman, Dumnezeule, ajută-mă!

Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu, Doamne, nu zăbovi!”

Mântuitorul mai arată odată puțina credință a ucenicilor când îi spune lui Petru:

„Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14, 31)