Nădejdea în Dumnezeu ne ajută să trecem viața pământească fără frică și panică, precum copilul în brațele mamei sale – Sfântul Ioan de Kronstadt

A ne pune nădejdea în Dumnezeu înseamnă a ne preda cu totul în voia Lui. Astfel, spune Sfântul Siluan Athonitul, nimic nu ne poate vătăma, nici sărăcia, nici necazurile, nici lipsurile, nici bolile, nici întristările, pentru că sufletul nostru este încredințat pe deplin lui Dumnezeu.

Cel care și-a pus nădejdea în Dumnezeu și a dobândit o cugetare smerită, nu se mai tulbură când este necăjit de oameni. Pe toate le primește cu pace și dragostea lui față de ei nu se împuținează.

Sfântul Ioan de Kronstadt spune că a avea nădejde în Dumnezeu înseamnă a-I încredința Lui soarta și viitorul nostru și a aștepta cu siguranță împlinirea făgăduințelor Sale.

Pentru a avea nădejde trebuie să avem mai întâi multă credință. Pentru că „nădejdea vine din credință precum planta din semințe, precum râul din izvor”Iar din nădejde răsare bucuria, spune Părintele Efrem Filotheitul, ucenicul Starețului Iosif Isihastul.

Trebuie să cugetăm mai des la minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu față de toate făpturile Sale și atunci nu ne vom mai teme pentru nimic.

„Încredințează-te lui Dumnezeu, Care Se îngrijește de făpturile Sale. Nici măcar o frunză nu cade din copac fără voia Sa cea dumnezeiască. Cu atât mai mult omul, fiul Său după har, creștinul, va fi oare în afara purtării Sale de grijă?”

Stresul, îngrijorarea peste măsură pentru ce va fi cu noi, pentru ce vom face, toate aceste spaime ne sunt insuflate de vrăjmașul diavol, care caută să ne zdruncine permanent credința și să ne aducă la deznădejde.

„Când avem ca temelie nădejdea în Dumnezeu, atunci suntem întemeiați pe piatră, și chiar dacă vor sufla vânturile și vor cădea ploi, nu ne vor doborî”.

În mare parte, suferința noastră de toate zilele se datorează faptului că ne chinuim să le facem pe toate singuri, fără să cerem ajutorul lui Dumnezeu, și pentru că punem reușitele noastre doar pe seama noastră.

„Când ne întemeiem pe nădejdea în strădaniile noastre, temelia noastră se află pe nisip și atunci ușor vom cădea”.

Nădejdea tare în Dumnezeu îl arde pe diavol și îi surpă toate planurile. Iată ce spune Părintele Efrem:

„De omul care nădăjduiește, diavolul se teme, fiindcă știe din experiență cât de milostiv este Dumnezeul nostru”.

Așa trebuie să ne agățăm nădejdea noastră de Dumnezeu precum copilul de tatăl lui.

„Dacă copilul care nădăjduiește în tatăl său niciodată nu se va înșela în așteptarea sa, cu atât mai mult cel care nădăjduiește în Părintele părinților, a Cărui dragoste nu se aseamănă cu nici o altă dragoste și este departe precum cerul de adânc!”

Această nădejde întărește sufletul „cu gândul la fericirea cea veșnică, la puternicia și sfințenia Creatorului și Ziditorului nostru”, spune Sfântul Ioan de Kronstadt.

Iar această putere care ne vine din nădejde ne ajută „să putem trece viața pământească fără frică și fără panică, precum copilul în brațele mamei sale, precum corabia care are o ancoră de nădejde”.

___________________________________________________________________________________________________________

Surse:

1. Sfântul Ioan de Kronstadt, Cum ne mântuiește Dumnezeu. Sfaturi de urmat pentru toată vremea, Editura Sophia, București, 2012, pp. 67-68: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/ce-inseamna-sa-avem-nadejdea-dumnezeu-orice-s-ar-intampla

2. Starețul Efrem Filotheitul, Despre Credință, Nădejde și Răbdare, Povețe părintești: http://www.cuvantul-ortodox.ro/parintele-efrem-filotheitul-arizona-povete-parintesti-curaj-incredere-dumnezeu-niciodata-sa-nu-ti-pierzi-nadejdea-mantuirii-rabdarea-mai-bine-mor-in-lupta-decat-sa-abandonez/

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.