Stresul, îngrijorarea și supărările ne chinuie pentru că nu ne încredințăm voii lui Dumnezeu
Arhimandritul grec Simeon Kraiopoulos atinge un subiect extrem de sensibil al epocii noastre, anume stresul.
Acesta este de altfel titlul cărții sale – „Stresul, cum se naște și cum se vindecă”, apărute în 2015 la Editura Bizantină în limba română.
Stresul si suprararile ne chinuie pentru ca nu ne incredintam voii lui Dumnezeu
Părintele Simeon spune că supărarea arată că nu ne încredințăm viața noastră lui Hristos.
Viața în Hristos nu este facilă și comodă. Calea nu este ușor de parcurs. Ușa de intrare în Împărăția lui Dumnezeu nu este accesibilă tuturor.
Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel: „În toate strâmtorați, dar nefiind striviți de ceva!” (Corinteni II, 4, 8).
Este nevoie de multă luptă, iar mare parte din această luptă trebuie dusă cu noi înșine, cu propriile noastre patimi.
Tristețea, grijile care ne macină mintea și sufletul pot fi depășite prin credință. Aceste stări negative ale sufletului sunt un semn al lipsei noastre de credință.
Nu este suficient să crezi în Dumnezeu. Trebuie să ai și încredere în El. Încredere că El cârmuiește viața noastră și rânduiește pentru fiecare ceea ce îi este de folos spre mântuire.
„Cât de bine se poate simți cineva tocmai când arată încredere în Dumnezeu”.
Încrederea în ajutorul dumnezeiesc este ca o pastilă de liniște, dacă vreți. Este ca un antidot împotriva multelor dureri care apasă sufletul.
Suferințele sunt zdrobitoare pentru că noi le facem să fie așa. Secretul stă în a le primi cu inima smerită și cu supunere deplină voii lui Dumnezeu.
„Aceasta este problema, nu avem încredere, adică nu ne simțim bine, nu suntem bine, ne-am afundat în grijile noastre”.
De aici până la învinovățirea lui Dumnezeu este un singur pas. În locul smereniei mulți dintre noi alegem învârtoșarea inimii și urmăm șoaptei diavolului care ne îndeamnă la răzvrătire.
„Credem că S-a schimbat Dumnezeu, credem că este rău Dumnezeu, credem că este nedrept”.
Suferința și neliniștea noastră vin tocmai din aceea că nu ne lăsăm în voia Lui cu credință. „Ne chinuim tocmai pentru că nu avem încredere în El”.
Smerenia este cheia care deschide ușa sufletului ca să intre harul lui Dumnezeu și să lucreze în noi, aducând lumina și pacea Sa.
„Fiindcă suntem oameni liberi, putem să ne smerim și să spunem: „Știe Dumnezeu mai bine. El nu face greșeli, nu pică pe de lături, nu este nedrept sau rău!”
Nimeni nu poate pune la îndoială desăvârșirea, perfecțiunea și înțelepciunea lui Dumnezeu.
„Dumnezeu este Dumnezeu și nu nici greșeli nu face, nici rău nu face. Ce te deranjează să-I arăți încredere lui Dumnezeu? Le vei vedea pe toate altfel atunci”.
Optica celui care alege să aibă încredere în Dumnezeu și să le lase pe toate în voia Lui se va schimba. Va vedea cu alți ochi necazurile și încercările. Le va vedea ca pe niște pârghii spre mântuire, ca pe o scară spre cer.
„Eliberați-vă de griji și deveniți instrumente ale lui Dumnezeu”. În loc să ne plângem și să ne victimizăm, putem să ne întoarcem cu smerenie către Dumnezeu și să-L lăsăm să lucreze în viața noastră cum știe El mai bine.
Când vom face aceasta, cuvintele Apostolului Pavel vor deveni adevărate pentru noi. „Parcă ar spune Sfântul Pavel: Deși în multe situații ne întristăm, totuși nu ne stăpânește tristețea atât de mult cât să provoace supărare – adică dificultate și presiune”.
Cu alte cuvinte, cel care Îl are pe Dumnezeu în cuget și în inimă nu se întristează peste măsură, nici nu se bucură peste măsură. Nu se tânguiește ca unul care nu are niciun ajutor. Nu lasă necazurile să îl copleșească și să îl netrebnicească.
Inima lui este întărită întru nădejde și pe toate le rabdă pentru Domnul, Care îndelung a răbdat pentru păcatele noastre, ca nimeni altul pe pământ.
Citește și:
„Ceaiul” unui pustnic pentru tămăduirea celor stresați și preocupați cu grijile acestui veac
Omul smerit nu suferă de stres – Sfântul Paisie Aghioritul
Rugăciune pentru izbăvirea de stres și dobândirii liniștii lăuntrice
Sursă articol: Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Stresul, cum se naște și cum se vindecă”, Editura Bizantină, București, 2015, pp. 89-90
