USTUROIUL distruge celulele CANCEROASE fără să le afecteze pe cele normale
Articol scris de Ana-Maria Postolache
O recenzie publicată recent (2019) în jurnalul Anti-cancer Agents in Medicinal Chemistry descrie pe scurt activitatea chemo-preventivă a usturoiului și constituenții care pot ajuta la controlul bolilor canceroase.
Cercetătorii de la Departamentul de Laboratoare Medicale din cadrul Colegiului de Științe Medicale Aplicate – Universitatea Quassim din Arabia Saudită au investigat compușii activi din usturoi ca potențiali candidați pentru prevenirea cancerului.
Usturoiul – puternic anticancerigen natural
Acești compuși luptă împotriva cancerului prin faptul că modulează mai multe căi de semnalizare celulară. Între factorii implicați în dezvoltarea cancerului se numără alterarea căilor de semnalizare celulară.
Există în prezent câteva medicamente care pot ajuta la tratarea cancerului, însă ele au efecte secundare negative asupra celulelor normale. În plus, produc toxicitate severă.
Cercetarea de față s-a axat în mod special pe identificarea de plante care pot distruge celulele maligne, fără însă să le afecteze pe cele sănătoase.
Usturoiul conține o serie de substanțe (din clasa compușilor sulfurici) care au capacitatea de a suprima creșterea celulelor canceroase și de a le ucide:
• sulfura de dialil
• trisulfură de dialil
• ajeon
• alicină
Acești compuși acționează împotriva cancerului prin mai multe mecanisme:
– induc arestul ciclului celular în faza 1 și 2 a celulele canceroase
– modulează semnalizarea celulară
– cresc expresia genelor care suprimă tumorile
– induc apoptoza (moartea programată a celulelor canceroase)
– modulează diferite căi genetice
Această recenzie schițează diversele activități antitumorale ale usturoiului și ale compușilor săi, oferindu-ne un motiv în plus să introducem cât mai des acest aliment în dieta noastră.
Alte beneficii ale usturoiului
În medicina antică din China și India, usturoiul era folosit pentru tratarea infecțiilor cu paraziți, a leprei și a afecțiunilor respiratorii și digestive.
În perioada Evului Mediu, usturoiul era „prescris” în artrită, dureri de dinți, tuse cronică, mușcături de șerpi și insecte, constipație, boli ginecologice și diverse infecții (ca antibiotic).
Începând cu epoca Renascentistă, usturoiul a început să fie studiat din punct de vedere medical. Studiile epidemiologice au arătat că acesta stimulează detoxifierea compușilor străini din corp, are efecte protectoarea asupra ficatului, scade riscul de cancer și acționează ca un agent antioxidant.
Usturoiul reduce riscul bolilor cardiovasculare. Ajută la scăderea concentrației de colesterol și glucoză din sânge. Are proprietăți antimicrobiene puternice, antiinflamatoare și imunomodulatoare.
Cumpără de aici:
[wcepe_products ids=’10936, 10817, 7182′ button=’Cumpără aici’]
Surse bibliografice:
1. Almatroodi SA, Alsahli MA, Almatroudi A, Rahmani AH, „Garlic and its Active Compounds: A Potential Candidate in The Prevention of Cancer by Modulating Various Cell Signalling Pathways”, articol publicat în jurnalul Anti-cancer Agents in Medicinal Chemistry. 2019, preluat de pe site-ul: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30963982
2. GreenMedInfo, „This review sketches the diverse chemopreventive activities of garlic and their active ingredients in the management of cancer” – GreenMedInfo Summary: http://www.greenmedinfo.com/article/review-sketches-diverse-chemopreventive-activities-garlic-and-their-active-ing
3. Rodrigo Arreola, Saray Quintero-Fabián, Rocío Ivette López-Roa, Enrique Octavio Flores-Gutiérrez, Juan Pablo Reyes-Grajeda, Lucrecia Carrera-Quintanar and Daniel Ortuño-Sahagún, „Immunomodulation and Anti-Inflammatory Effects of Garlic Compounds”, articol publicat în Journal of Immunology Research. 2015; 2015: 401630, preluat de pe site-ul: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4417560/
4. Leyla Bayan, Peir Hossain Koulivand, and Ali Gorji, „Garlic: a review of potential therapeutic effects”, articol publicat în Avicenna Journal of Phytomedicine. 2014 Jan-Feb; 4(1): 1–14, preluat de pe site-ul: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4103721/
