Ține sufletul tău liniștit în Dumnezeu împotriva valurilor mării acestei lumi – Părintele Arsenie Boca
Într-o predică rostită la Evanghelia despre umblarea pe mare a Mântuitorului, Părintele Arsenie Boca vorbește despre importanța credinței în Dumnezeu în ciuda tuturor valurilor potrivnice.
Când toate îți merg în răspăr și întâmpini mari greutăți, mai ai o piatră de care să te ții: aceea este credința nemișcată în ajutorul lui Hristos. El a făgăduit că va fi cu cei credincioși până la sfârșitul veacurilor.

Tine sufletul tau linistit in Dumnezeu
El este „Omul durerilor”, pe care Părintele Arsenie L-a văzut ducând poverile oamenilor care nu mai au nicio direcție, nici o mângâiere în viață. Această cruce o poartă între oameni până la final și de aceea nu trebuie să ne simțim niciodată singuri sau părăsiți în valurile care izbesc în noi din toate părțile.
În Evanghelia la care Părintele Arsenie face acest comentariu se spune că Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă de celălalt țărm. Corabia aceasta este Biserica, iar marea învolburată, necazurile acestei lumi.
Venirea Mântuitorului la ei „mergând pe mare” arată iubirea lui Dumnezeu și purtarea Sa de grijă la vreme de necaz.
Ucenicii se aflau într-o situație grea: erau „în mijlocul mării și în mijlocul nopții”. În acel moment de încercare ei se gândeau probabil, unde este Domnul și de ce i-a lăsat singuri.
„Când erau mai bântuiți de groază, iată văd pe Domnul umblând pe mare și apropiindu-se de ei. Pe ei nu-i părăsise”.
Și totuși, când Îl văd venind spre ei, se sperie. Credeau că văd o nălucă. Pentru a scăpa de această îndoială, Apostolul Petru Îi cere Mântuitorului o „dovadă” că este El cu adevărat.
Această probă este rugămintea de a-l ajuta să meargă și el pe apă întru întâmpinarea Lui. Hristos Domnul îi împlinește dorința și Petru începe a umbla pe mare.
Însă la un moment dat, se uită în lături și conștientizează, rațional, cât de „mânioase” sunt valurile. I se strecoară în minte frica și apoi îndoiala că mai poate înainta în acel fel minunat.
Iată pricina pentru care apostolul nu a mai fost deasupra apei ci a început a se scufunda în ea: s-a clătinat în credință din cauza primejdiei iminente.
„Cufundarea lui Petru în îndoială, din cauza evidenței protivnice, ne învață virtutea credinței”.
Credința, spune Părintele Arsenie, înseamnă „să crezi în chemarea lui Iisus, împotriva mării”. În acel fel se arată, se probează și se întărește credința: în situațiile-limită, în primejdie de moarte.
Părintele Arsenie Boca ne descoperă calea credinței în vremea ispitelor: „Ține sufletul tău liniștit în Dumnezeu, împotriva talazurilor evidente”.
Oricât de grele ar fi încercările prin care trecem, trebuie să ne silim a ne păstra sufletul în pace. Această pace vine din încrederea nestrămutată în Dumnezeu.
Câtă vreme privim țintă la Hristos, vom putea înaintea pe marea acestei vieți către El, fără să ne scufundăm. O clipă doar dacă ne luăm ochii de la El – singurul în stare să ne călăuzească și să ne întărească prin harul Său – ne vom duce la fund.
„A pune evidența valurilor în primul plan al sufletului, e îndoială declarată din punct de vedere al credinței”.
Ne este permisă o singură frică: frica de a păcătui împotriva iubirii lui Dumnezeu. Teama de necazuri, ispite, oameni și greutăți este semn clar de necredință.
Și totuși, e firesc să ne temem, spune Părintele Arsenie. Mântuitorul însă, ne cheamă la o strămutare din firescul fricii în suprafirescul credinței, care depășește orice logică și rațiune omenească.
„A fi în îndoială, din cauza evidenței, e după fire; a fi în chemarea lui Iisus, e mai presus de fire, e firea după har. Acestea nu se scufundă în mare”.
Această frumoasă predică, Părintele Arsenie Boca a rostit-o pe data de 7 august, anul 1949, pe când slujea la Mănăstirea Prislop.
Citește și: Sfârșitul lumii nu depinde de Dumnezeu, ci de purtarea noastră – Părintele Arsenie Boca
Sursă articol: Părintele Arsenie Boca, Iisus pe mare, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006, pp. 113-115 – https://tinyurl.com/y77r677c