Păcatele mici nespovedite se adună ca un bolovan și apasă greu pe umerii sufletului

Nu există păcat mare sau păcat mic pentru cel care își face o cercetare amănunțită a conștiinței.

Chiar și greșelile pe care le considerăm mici provoacă o mustrare de cuget celui care se pocăiește cu adevărat.

O istorioară frumoasă ne arată cât de mult cântăresc de fapt greșelile mărunte și cât de greu sunt acestea de îndreptat.

Un duhovnic de la mănăstire mică din pustie spovedea mulți creștini din lume. Aceia se duceau la dânsul ca să-și mărturisească păcatele și să pună început bun vieții lor de creștini.

Cei mai mulți își mărturiseau păcatele pe care ei le considerau mici sau neînsemnate. Într-o zi, la părintele respectiv a intrat un bărbat foarte posomorât. Toți îl cunoșteau că este tâlhar, fiind renumit între cei de această speță. Acesta a început să spovedească păcatele lui cele mari și multe, după cum el însuși le considera a fi.

După ce s-au spovedit toți, duhovnicul a vrut să le dezvăluie o taină și să le ofere o învățătură. I-a chemat pe toți și i-a rugat să facă ceva.

Celor care au mărturisit păcate mici i-a pus să ia câte o pietricică și să o arunce cât de departe pot. Tâlharului, care a mărturist păcate mari și grele, i-a spus să ia un bolovan mare și să-l arunce cât de tare poate.

Toți au făcut precum le spusese bătrânul, după care au fost supuși la o altă probă: „Acum vă veți duce toți să luați pietricelele pe care le-ați aruncat și să mi le aduceți”.

Firește, cei care au aruncat pietricelele mici se întrebau uimiți cum vor putea să le mai găsească pe cele pe care le-au aruncat. Numai tâlharul a fost cel care a găsit bolovanul pe care l-a aruncat și i l-a adus bătrânului.

În zadar s-au ostenit cei să caute pietrele pe care le-au aruncat departe. Atunci duhovnicul acela înțelept i-a chemat din nou pe toți și le-a spus învățătura și taina acelei ascultări:

„Vedeți, fiilor, pietricelele mici se pierd. Astfel sunt și greșelile sau defectele noastre mici. Sunt mici și nu le dăm atenție. Sunt mici și nu ne gândim la ele. Însă toate acestea ne întinează sufletul. Toate acestea ne fac pe noi să încălcăm poruncile lui Dumnezeu”.

Cât despre bolovanul cel mare, părintele a spus:

„Când facem un păcat mare, îl avem mereu în fața noastră, și acesta ne dă ocazia ca tot restul vieții noastre să fie trăit cu atenție, pentru că dacă nu avem grijă să nu cădem în păcatele mici, vom cădea în cele mari”.

O morală a acestei istorioare este că dacă nu ne străduim să ne păzim de păcatele mici, vom cădea mai ușor în păcate mari.

Păcatul începe de la gând. De acolo trebuie curmată orice intenție de a săvârși un păcat.

„Noi cădem în păcate mari pentru că nu ne-am sârguit cât trebuie să renunțăm la micile noastre cusururi”.

Nimeni nu este fără de păcat, chiar și numai o zi de ar fi viața lui pe pământ. În fiecare clipă greșim, cădem și ne murdărim haina sufletului.

Fiecare călcare de poruncă este păcat și nu trebuie trecut cu vederea, oricât de mic ar fi. Pentru a nu scăpa din vedere aceste greșeli mici am putea să le notăm pe un carnețel. La sfârșitul zilei, când ne așezăm la rugăciune, este bine să facem o socoteală a faptelor noastre. Să le scriem pe cele rele ca să nu le uităm până la următoarea spovedenie.

Dacă vom proceda așa, vom vedea cât de repede se umplu foile și cât de încărcată devine conștiința noastră. Vom înțelege câtă nevoie avem de o spovedanie deasă, pentru a ne curăți și elibera sufletul și conștiința.

Proorocul David îi numește fericiți pe aceia care se spovedesc și primesc iertarea păcatelor și ne arată cât de mare este folosul mărturisirii păcatelor înaintea lui Dumnezeu, prin preotul duhovnic:

„Fericiți cărora s-au acoperit fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleșug”.

Cel care tăinuiește păcatele sale și nu le spune la duhovnic spre propria lui osândă face aceasta:

„Păcatul meu l-am cunoscut și fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea. Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; și Tu ai iertat nelegiurea păcatului meu. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia” (Ps. 31).

Păcatele mici nespovedite se adună și se transformă într-un bolovan pe care la un moment dat nu-l vom mai putea duce.

Dezlegarea pe care o face duhovnicul înlătură de pe noi această greutate și ne așează sufletul în starea de dinainte de păcat și anulează consecințele păcatelor săvârșite.

Citește și:

În fiecare seară să vă cercetați pe voi înșivă și să vă pocăiți de păcatele voastre – Sfântul Varsanufie de la Optina
Dacă păcatele cu gândul sunt mari, cele cu limba sunt și mai mari – Părintele Cleopa
Pocăința are putere să schimbe planul lui Dumnezeu și să anuleze consecințele păcatelor în viața noastră

Sursă articol: Cuvânt de Folos, Realități pe care nu trebuie să le uităm – Atenție la greșelile mici: https://cuvantdefolos.ro/atentie-la-greselile-mici/