Dacă ținem păcatele nespovedite, pedeapsa lor atârnă asupra noastră ca o sabie

Părintele Arsenie Boca vorbea foarte mult despre importanța mărturisirii păcatelor pentru a scăpa de necazuri.

Pe cei care veneau la el cu diferite probleme îi îndemna la spovedanie, ba chiar le spunea de mai înainte păcatele pe care le-au săvârșit și de care nu s-au slobozit.

Vina pe care o purtăm pentru cele ce am făcut în viață poate fi înlăturată doar prin spovedanie și pocăință. Prin spovedanie primim nu doar iertare de păcatele comise, ci și eliberarea de povara lor.

Cel care se mărturisește curat se ridică din scaunul de spovedanie mai ușor, mai senin și plin de nădejde.

Cel care ține păcatele tăinuite cu voia și nu se mărturisește la duhovnic, nu va scăpa de mustrarea conștiinței, nici de repercursiunile lor.

Prin spovedanie pot fi anulate consecințele păcatelor noastre.

„Atâta vreme cât ținem păcatele nemărturisite, ascunse cu voia, atâta timp atârnă pedeapsa lor asupra noastră, ca o sabie care stă să cadă peste viața noastră”.

De această frică putem să ne eliberăm ușor, mărturisindu-ne sincer păcatele. Atât de mare este puterea Tainei Spovedaniei.

„De îndată ce mărturisim păcatele și vinovăția, primejdia morții o înlătură Dumnezeu de deasupra noastră”. 

Însuși Hristos stă nevăzut de față atunci când ne spovedim și prin mâinile preotului dezleagă păcatele mărturisite.

Nimeni nu este fără de păcat, chiar și numai o zi de ar trăi pe pământ, spunea Părintele Arsenie.

Păcatele pe care le facem au patru direcții: împotriva lui Dumnezeu, împotriva noastră înșine, împotriva aproapelui și împotriva întregii firi.

Păcatul este pricina pentru care apar dezechilibrele în ființa și în viața noastră. Păcatul se pune între noi și Dumnezeu ca un zid de aramă.

Atunci când încălcăm poruncile lui Dumnezeu pierdem legătura și pacea cu El, dar și pacea cu noi înșine și cu semenii noștri.

Obiceiul de a păcătui este adânc întipărit în noi după cădere. Așa cum spune în a doua rugăciune de la slujba Sfântului Maslu, „gândul omului este plecat spre cele rele din tinerețile lui”.

Păcatul a intrat în firea noastră și greu este să ne lepădăm de el. Această luptă este crâncenă și nu îndată ne arătăm biruitori.

„Cu obișnuința de a păcătui trebuie să ne luptăm noi, uneori, toată viața”.

Cel care se ferește de cele rele și începe să facă cele bune își va recăpăta negreșit sănătatea sufletească. Celui care vrea să se îndrepte, Dumnezeu îi dă harul Său și îl arată biruitor în cele din urmă.

Păzirea poruncilor Domnului ne păzește de cădere, de boală, de necazuri, de moarte.

Citește și: 

„Oamenii s-au îndepărtat de Taina SPOVEDANIEI, și de aceea se îneacă de gânduri și de patimi” – Sfântul Paisie Aghioritul
Prin spovedanie, păcatele săvârșite nu se mai pomenesc nici la vămi, nici la Judecată
Dacă vreți să dobândiți ocrotirea lui Dumnezeu peste casa voastră, curățiți-vă sufletele cu rugăciuni, spovedanie și post

Sursă articol: Ieromonahul Arsenie Boca, Cu obișnuința de a păcătui trebuie să ne luptăm toată viața, Doxologia: https://doxologia.ro/cu-obisnuinta-de-pacatui-trebuie-sa-ne-luptam-toata-viata