Dacă păcatele cu gândul sunt mari, cele cu limba sunt și mai mari – Părintele Cleopa

Mulți se amăgesc cu impresia că sunt drepți înaintea lui Dumnezeu pentru că nu săvârșesc nici o fărădelege, dar nu iau seama la păcatele pe care le fac cu gândul și cu cuvântul.

Pentru orice cuvânt rostit, oamenii vor da seamă înaintea Judecății lui Dumnezeu, ne spune Mântuitorul.

Păcate sunt considerate și gândurile urâte, rele, necuviincioase sau defăimătoare la adresa celor din jur, la fel și simțurile cele neînfrânate.

Părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria spunea că dacă și păcatele cu gândul sunt considerate mari, cele cu limba sunt și mai grozave.

Nimic nu pierde mai mult agoniseala duhovnicească cea bună a omului ca lipsa de atenție pentru gânduri și cuvinte.

„De multe ori pierdem toată osteneala noastră și toată fapta bună, dacă nu păzim acestea două: mintea și limba. Că tot păcatul se începe de la minte, de la gând, și toată fapta rea se exprimă întâi prin limbă”.

Iată cât de mare trebuie să fie strădania celui care voiește să viețuiască drept și curat. Trebuie să se păzească mai mult ca orice de ispitele care vin prin gânduri și să pună pază gurii în vreme de necaz, mânie sau bârfă.

Sfântul Isaac Sirul spune că limba omului drept este scaunul Împăratului Hristos, iar limba omului rău este căruța dracilor.

Cel drept își calculează cu atenție vorbele și grăiește doar cele bune și de folos, spre zidirea sufletească a celor din jur. Iar dinspre cele rele, tace.

Nimeni să nu creadă că greșeala cu vorba este mică.

„Unul spune o minciună în marginea asta de sat. Du-te și o ascultă în cealaltă margine cât au mai mărit-o oamenii, ba au creat și altele dintr-însa și se vatămă atâta lume, atâta suflete”.

Greu este însă să-și stăpânească cineva limba și gândurile. Dacă am ști cât de mari sunt consecințele vorbelor rele, poate că ne-am feri să mai păcătuim cu limba.

„Cuvintele noastre sunt ca sămânța de scai. Dacă sunt rele, pe unde nu au ajuns? Au făcut sămânță, au prins rădăcină și s-a umplut lumea de cuvinte rele. după cum nu poți aduna sămânța înapoi după ce ai semănat-o, așa nu putem să adunăm răutatea și păcatul pe care le-am semănat noi prin limbă”.

Din pricina unei vorbe rele, necugetate sau neadevărate poate suferi multă lume.

Dumnezeu nu ne-a făcut muți. Ne-a dăruit minte, cuget și cuvânt, ca să-L slăvim pe El și să le întrebuințăm spre folosul nostru.

„Dar când vin cele rele, oprește-te, pentru că prin cele ce am vorbit, ne legăm înaintea lui Dumnezeu cu limba noastră”.

Cel care se silește să-și păzească gura de cuvinte rele și mintea de gânduri spurcate, va avea mereu liniște în suflet și va petrece netulburat de nimic.

______________________

Sursă: Ne vorbește Părintele Cleopa, Editura Episcopiei Romanului, 2000: http://altarulcredintei.md/pierdem-toata-osteneala-noastra-daca-nu-pazim-acestea-doua-mintea-si-limba/