Părintele Cleopa: Nu suntem la întrecere pe pământ, ci în trecere! 

Un mesaj important al Părintelui Cleopa, mai valabil astăzi ca oricând, este legat de menirea noastră în această lume.

Suntem musafiri în creația lui Dumnezeu, după cum frumos spunea Sfântul Nicolae Velimirovici.

Dar suntem și ca niște pelerini, în această vale a plângerii. Locuința noastră este în cer, după cum zice Apostolul Pavel:

„Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14).

De aceea inima noastră nu trebuie să se lipească de lumea aceasta, care curând se va trece. Mântuitorul ne îndeamnă să-I urmăm Lui, pentru că El este Calea, Adevărul și Viața. Viața veșnică este la El, nu în lume.

„Voi sunteți din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta” (Ioan 8, 23).

Hristos vrea să ne ridice, măcar cu mintea, spre cele de sus. Părintele Cleopa spune că omul este un trecător pe acest pământ.

Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori”, spune Psalmistul, vrând să arate efemeritatea și scurtimea acestei vieți pământești.

„Să-mi spuneți mie unde erați acum 100 de ani? Dar peste 100 de ani unde o să fiți?” Iată o întrebare realistă la care este bine să medităm.

Moartea este cel mai sigur lucru din viața noastră. Cu toții vom încheia într-o zi cu existența noastră pe pământ și ne vom muta cu duhul dincolo. Moartea trupului nu înseamnă sfârșitul, așa cum greșit cred unii.

„Trupul merge în pământ, de unde a fost luat, dar sufletul unde merge? Ați auzit ce spune Mântuitorul în Evanghelie? Voi nu știți de unde veniți și unde mergeți. Eu știu de unde vin. Vin de la Tatăl și merg la Tatăl. Noi pe pământ suntem într-o trecere, într-o vizită foarte, foarte scurtă”.

Chiar și cei care ajung până la 100 de ani se vor stinge. În zilele vechi-testamentare oamenii trăiau până la 1000 de ani.

Adam a trăit 930 de ani, iar când era să se sfârșească, Arhanghelul Mihai l-a întrebat cum i s-a părut viața. Iar el a răspuns: Așa, Doamne, cum aș intra pe o ușă și aș ieși pe cealaltă”.

Chiar și câteva sute de ani de ar viețui cineva este puțin în comparație cu veșnicia care ne așteaptă. În zilele noastre, mulți mor de tineri. Nici nu mai ajung 40-70 de ani.

Pentru acea zi trebuie să fim pregătiți. Moartea nu trebuie să ne ia prin surprindere, oricât de tineri am fi. Mintea noastră trebuie să fie trează și să gândească la cele veșnice. Pe acelea să le caute, pe acelea să le dorească, pentru ele să se nevoiască.

„Mântuitorul ne-a înarmat cu o armă pentru toate veacurile, când a zis: „Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua, nici ceasul în care Fiul Omului va veni!”

De multe ori, sfârșitul poate veni pe neașteptate. Se poate întâmpla un accident, un cutremur, un junghi, un infarct.

„Numai Cel de sus știe toate! De aceea, totdeauna trebuie să fim pregătiți”.

Mulți dintre noi avem impresia că nu vom muri niciodată, sau că putem trăi oricum. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă la trezvie și la lucrare.

„Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, că zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului”. (Efeseni 5, 15-17)

Nu suntem aici ca să adunăm averi și bunuri materiale. Nu suntem în întrecere cu alții pe acest pământ, ci în trecere. Trebuie să conștientizăm vremelnicia noastră și să avem grijă de puținul timp pe care îl petrecem aici

„Dumnezeu ne-a dat viața, dar s-o întrebuințăm în bine, că de la viața asta mergem la viața cea veșnică și să ne bucurăm în vecii vecilor”.

Oricât de tentante ar fi ofertele acestei lumi – al cărei stăpânitor este diavolul – să nu cedăm în fața lor.

„Să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schinbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2).

Nu trebuie să ne luăm după lumea aceasta, care ne îndeamnă de multe ori la păcat.

„Doamne ferește, să ne luăm după deșertăciunile lumii acesteia și să cadă cineva în iad! Amintiți-vă de călugărul Andrei, care a stat un ceas în iad și i s-a părut 300 de ani”.

Dacă aici nu putem răbda o mică durere, d-apoi dincolo? Acolo chinurile nu se sfârșesc niciodată. Frica de Dumnezeu ne ajută să ne ferim de căderea în păcate.

„Să ne întrebăm întotdeauna: „Oare ce vorbesc eu acuma, Îi place lui Dumnezeu? „Oare ce vreau eu să fac acuma, Îi place lui Dumnezeu? „Oare ce gândesc eu acuma Îi place lui Dumnezeu? conștiința îți spune „Da” sau „Nu”.

Citește și: Pământul este mama noastră vitregă

Sursă articol: Cuvânt de Folos, Nu uitați că suntem în trecere, nu la întrecere pe acest pământ: https://cuvantdefolos.ro/nu-uitati-ca-suntem-in-trecere-nu-la-intrecere-pe-acest-pamant/