Părintele Cleopa: Nu mai scrieți pe pomelnic pe acest drac!

Pe vremea când Părintele Ilie Cleopa era preot duhovnic la Mănăstirea Sihăstria venea multă lume la el, pentru sfat.

Ca orice creștin, lăsau pomelnice cu diverse exigențe, pretenții și nevoi. Acestea se numesc acatiste.

Unii solicitau rugăciunea Părintelui Cleopa pentru sănătate, pentru familie, pentru izbăvirea de necazuri.

Nu puțini erau aceia care scriau pe pomelnic că vor să aibă „noroc în viață”. Această expresie este întâlnită și în zilele noastre. Părintele Cleopa nu agrea aceste cereri și mai ales cuvântul „noroc”.

„Vă rog să nu-l mai puneți pe pomelnicele voastre și nici să nu-l mai pomeniți pe acest drac. Am văzut, pe unele pomelnice pe care le aduceți, că pomeniți pe dracul Noroc, zicând: pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei. Ce mi-ai pus pe dracul pe pomenlic?”

Reacția Părintelui pare dură, însă are dreptate. Puțini știu care este adevărata semnificație a cuvântului „noroc”.

„Voi știți cine a fost Noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete”.

De-a lungul timpului, oamenii și-au construit diferite religii și idoli la care să se închine. Acești idoli nu erau altceva decât un corespondent al patimilor lor.

Până la venirea Mântuitorului în lume, chinezii, japonezii, indienii și alte popoare vechi se închinau la Brahma, Buda, Krishna, Zoroastru și alți zei. Chiar și astăzi există cultul zeilor în unele zone ale lumii, ba chiar sunt prezentate și la televizor, prin filmele indiene.

Iată câteva exemple: Zeul Marte era zeul războiului; zeița Venera era zeu al discordiei; Nemfis era zeița frumuseții; Afrodita era zeița desfrâului și al orgiilor.

Zeii nu sunt simple statui, ci sunt demoni. Părintele Cleopa le spune direct pe anume, adică draci. Pentru fiecare păcat aceștia aveau câte un zeu.

Zeul Noroc sau „Moloh” era considerat zeul fericirii. Romanii, sumerienii și cartaginezii se închinau la el.

Zeul Noroc era purtat într-o căruță cu două roți. Acesta avea în față o tigaie de aramă iar în spate un cuptor de aramă.

Îi dădeau foc prin spate până când zeul și tigaia se înroșeau bine. Popii acestui zeu duceau în mâini niște securi mari cu care secerau pe copii.

Zeului Noroc îi „plăceau” jertfele fragede. El primea doar copiii sugari pe care mamele însele îi dădeau spre moarte.

Ce le spuneau popii: „Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc!” Atunci femeile, ca niște lipsite de minte, luau pe prunci și îi dădeau slujitorilor idolești. Aceia îi tăiau bucăți și îi puneau în tigaia lui Noroc. Puneau câte 40-50 de copii odată ca să se frigă și să îi dea lui Noroc. Făceau „fripturi” de copii, iar mirosul lor se împrăștia în tot satul.

„Așa a secerat dracul Noroc milioane de copii. S-au dus mamele lor în fundul iadului! Voi nu vedeți ce zice Isaia? „Vai de cei ce fac masă dracilor și aduc jertfă lui Noroc”. Și voi, creștinilor, scrieți noroc pe pomelnic?”

Citește și: Rugăciune 9 august către Sfântul Apostol Matia – păzitor împotriva otrăvirilor și vindecătorul ochilor

Sursă articol: Arhimandritul Cleopa Ilie, Idolul Noroc, Doxologia: https://www.youtube.com/watch?v=84PBbmGYkPI&ab_channel=G%C3%A2nduridinIerusalim