Dacă faci asta, mor de ciudă dracii – Părintele Ilie Cleopa
Dumnezeu, în marea Sa iubire de oameni, ne-a lăsat Tainele Bisericii ca să ne ajute să ne mântuim.
Dintre acestea, spovedania este una din cele mai mari. Fără mărturisirea păcatelor și dezlegarea preoților, nimeni nu s-ar putea mântui.
Pentru că, zice Sfântul Apostol Pavel: „nimic necurat nu va intra în Împărăția cerurilor”.
Așa cum hainele de pe noi se murdăresc și trebuie spălate, așa și haina sufletului, care se pătează din pricina păcatelor. Prin spovedanie, sufletul se curățește și se face ca nou.
După ce Mântuitorul a înviat din morți, le-a dat apostolilor puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor.
Părintele Ilie Cleopa, marele duhovnic de la Sihăstria, spunea că cel mai mare bine pe care îl poți face față de un om grav bolnav, este să îi aduci preotul ca să îl spovedească.
Această facere de bine trebuie să o aplici și în cazul tău, atunci când vezi că ești pe moarte. Dar nu trebuie să aștepți ultima clipă din viață ca să te spovedești. Nimeni nu știe dacă va mai avea vreme sau putință.
„Dacă vezi că s-a îmbolnăvit în casă la tine tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau băiatul sau fratele, care a slăbit de boală și se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decât să-i aduci preotul repede”.
Nu pe doctor trebuie să îl chemi în astfel de situații mai întâi, ci pe duhovnic
„Doctorul este un bolovan de pământ ca și tine! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu ați auzit în Evanghelie? Ce veți lega voi pe pământ, va fi legat și în ceruri și ce veți dezlega voi pe pământ, dezlegat va fi și în ceruri!”
Părintele Cleopa nu zice că medicii nu sunt buni sau folositori. Însă atunci când omul este pe moarte, cel mai de folos îi este să se spovedească. Apoi Dumnezeu va rândui pentru el, fie să mai trăiască, fie să se mute pe lumea cealaltă. Și dacă va fi moară, va muri slobod de păcate.
„Dacă ai reușit să-l spovedești curat înainte de moarte, i-ai salvat sufletul”.
Căci cât trăim, îngerii scriu toate faptele noastre. Îngerul nostru păzitor scrie faptele bune, iar diavolul consemnează faptele noastre rele.
Diavolul este un foarte bun „contabil bun”, spunea Părintele Cleopa. Acesta scrie tot ce facem rău. În călătoria lui spre cer, sufletul trebuie să treacă pe la vămile diavolilor.
„Când se duce la vămi, sufletul care a avut păcate, dar le-a dezlegat preotul aici, Duhu Sfânt a șters tot de pe tabelele lor. Crapă, mor de ciudă diavolii: „Ia uită-te, domnule! L-am avut în mână”.
Dacă n-ar fi dat Dumnezeu preoților această putere, nimeni din oameni nu s-ar putea mântui.
Spovedania însă, trebuie făcută cu multă sinceritate. Ea trebuie însoțită de multă pocăință și de o profundă părere de rău.
Trebuie să mărturisești toate păcatele pe care le-ai făcut din copilărie și până în prezent, tot ce ai pe conștiință.
Dacă ai de făcut o spovedanie amplă, scrie pe hârtie tot ce îți amintești.
„Nu te duce cu ochii legați la preot, căci diavolul îți ia mintea și uiți […] Stai liniști într-o cameră, ia-ți un caiet și scrie toate păcatele tale din copilărie, sau de la ultima spovedanie.
„Deci, când vezi că ești bolnav de moarte, nu alerga a doctor […] Întâi spovedește-te și apoi du-te și la doctor, dacă este cazul, dar tu să fii mărturisit”.
Indiferent unde te va găsi sfârșitul – acasă sau la spital, tu să fii spovedit. Este important să acordăm această prioritare preotului și sufletului.
„Întâi doctorul sufletelor, că el te va scoate din iad”.
Citește și:
Sursă articol: Sfânta Spovedanie, Ne vorbește Părintele Cleopa, Vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 9-11