Dumnezeu va judeca doar păcatele nespovedite – vedenia Sfântului Macarie cel Mare

„Fă minunate milele Tale spre mine păcătosul; arată-mi puterea bunătății, arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate, și mă primește pe mine, păcătosul, cel ce mă întorc”.

Acest fragment, regăsit în rugăciunea a patra de dinainte de Sfânta Împărtășanie, este compoziția Sfântului Simeon Metafrastul.

El descifrează într-un fel taina pocăinței și a îndurării lui Dumnezeu. Atât de mare este iertarea pe care o dă celor care se căiesc de păcatele lor, încât Sfântul Simeon alătură bunătății și milostivirii Sale cuvinte precum „tărie” și „putere”.

Această putere covârșitoare de iertare de care au parte fii risipitori care se întorc la Părintele ceresc reiese și dintr-o vedenie pe care a avut-o Sfântului Macarie cel Mare.

El a văzut drumul și starea sufletelor după moarte. Viziunea Sfântului Macarie nu este un vis, ci o imagine a realității duhovnicești pe care i-a descoperit-o Dumnezeu în Duhul Sfânt.

Sfântul Macarie a văzut sufletul unui om care a trăit în păcate în timpul vieții sale pământești.

Când îngerii l-au luat și au început să îl ridice spre înălțimile cerești, demonii i-au oprit. Erau contrariați de ce îngerii duc acel suflet spre cer, dat fiind că făcuse multe rele în viața lui.

Diavolii au început să înșire toate păcatele pe care acel om le făcuse. Îngerii călăuzitori îl cheamă pe îngerul păzitor al acelui suflet și îl roagă să răspundă în fața acuzațiilor aduse de draci.

Acesta a confirmat că totul este adevărat, însă spre sfârșitul vieții, omul acela se pocăise. După ce s-a îmbolnăvit, și-a dat seama de cât de rău trăise și a început să se căiască. A chemat preotul, s-a spovedit și a plâns mult pentru păcatele săvârșite.

Astfel, în ultima parte a vieții sale a făcut o pocăință intensă. Poate să fi fost câteva săptămâni sau câteva luni.

Sfântul Macarie spune că „pe bună dreptate s-a rugat acela pentru iertare de la Dumnezeu, pentru că nu aceasta este slava dreptei Lui judecăți?”

Dacă Dumnezeu este Drept Judecător – și este – cum de nu se află aici niciun cuvânt de mustrare sau despre pedeapsă?

Sfântul Macarie spune că, tocmai pentru că Dumnezeu judecă drept ai motive să crezi în iertarea Lui. Acest paradox între dreptate și bunătate îl găsim și în Psalmi:

„Dumnezeu este judecător drept, tare și îndelung-răbdător și nu se mânie în fiecare zi” (Ps. 7, 11).

După cum putem vedea, nu este o antiteză sau o anulare a termenilor. Sfântul Macarie spune că slava dreptei judecăți a lui Dumnezeu este iertarea. Părinte Nicolae Dima tâlcuiește aceste cuvinte paradoxale așa:

„Puterea lui Dumnezeu este cu adevărat mare, cu adevărat glorioasă atunci când se exprimă ca iertare, nu atunci când se pronunță ca verdict în urma cântăririi drepte între binele și răul pe care omul respectiv le-a făcut”.

Așa a fost judecat sufletul acelui om, care I-a dat voie lui Dumnezeu să intre în viața lui, fie și numai la sfârșitul vieții.

El I-a permis lui Dumnezeu să intre înlăuntrul lui și să-i dăruiască iertarea vindecătoare. Cum a făcut aceasta? Prin spovedanie și prin pocăință adâncă.

Drumul acelui suflet continuă spre cer, întrucât îngerul păzitor a câștigat lupta cu demonii. Sufletul acela a fost salvat, iar cheia salvării lui a fost pocăința din ultimele zile, spune părintele Dima.

Concluzia Sfântului Macarie este că păcatul are putere asupra ta doar dacă nu-l spovedești.

„Dacă-l spovedești, dacă verși lacrimi de regret, atunci Dumnezeu îți dă șansa unei recuperări spirituale”.

Chiar dacă timpul nu poate fi întors și faptele anulate, urmările negative ale păcatelor sunt șterse. Ele nu vin cu noi în veșnicie.

Sfântul Macarie mai are încă două viziuni. Al doilea suflet este salvat tot prin pocăință și spovedanie. Chiar dacă în tinerețe săvârșise multe păcate, în a doua parte a vieții s-a schimbat prin pocăință, a făcut multe milostenii și rugăciuni.

Vizavi de situația lui și de puterea spovedaniei, îngerul păzitor rostește un cuvânt cutremurător:

„Domnul iubitor de oameni judecă doar pe acele păcate care n-au ajuns la lumină prin mărturisire, căci tot ceea ce vine la lumină, lumină este”.

Atunci când spovedim un păcat, îl aducem la lumină.

„Păcatul este penumbră, este dedublare, e o ceață. Tu aduci păcatul la suprafață prin spovedanie, înseamnă că îl îneci la propriu în lumină, lumina harului dumnezeiesc, care purifică. Este o lumină purificatoare, clarificatoare”.

Părintele Dima ne îndeamnă să cugetpm la acei sfinți care la început au fost păcătoși, iar mai apoi, prin multă pocăință, „au transformat păcatul în lumină”. 

Citește și: Când mergi la spovedanie, nu mergi la Judecătorul Cel asupru, ci la Medicul Cel iscusit

Sursă articol: Pr. Nicolae Dima, Spovedania și drumul sufletului de după moarte. Patru cazuri: https://www.youtube.com/watch?v=sgFUCrDkc5Y&ab_channel=Pr.NicolaeDima