Ceaiul de isop – combate infecțiile bronhice și pulmonare și ușurează respirația

√ Articol documentat

Ceaiul de isop este mai puțin popular ca alte ceaiuri cu proprietăți similare. Cu toții ar trebui să apelăm mai des la forța lui vindecătoare, mai ales în perioadele marcate de afecțiuni respiratorii severe.

Isopul este, așa cum o arată denumirea lui în limba greacă, o „plantă sfântă”. Nu în mod întâmplător a fost aleasă și folosită de poporul Israel în ritualurile de purificare ale templului, caselor sau chiar a celor bolnavilor de lepră.

Efectele sale curățitoare apar menționate și în Psalmul 50, unde Proorocul David spune:

„Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăța. Spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”.

Cuprins

Toggle

Ce proprietăți are isopul

În părțile aeriene ale isopului se găsește un ulei volatil bogat în:

– timol
– carvacol
– pinen
– cimonă
– alfa-terpinen
– pinocamfon
– izopinocamfon
– estragol
– borneol
– limonen
– geraniol
– tuion
– mircină
– cariofilen

Acești compuși dau plantei proprietăți farmacologice valoroase, precum:

» expectorante
» antiseptice
» astringente
» carminative
» digestive
» vermifuge
» diuretice
» emenagoge
» sedative

În ce boli ajută isopul

Grație efectelor sale antiseptice, expectorante, antispastice, antispasmodice și febrifuge, isopul este util în tuse și afecțiunile respiratorii.

Dezinfectează bronhiile și plămânii și combate infecțiile. Are acțiune antibacteriană și antivirală, luptând atât împotriva bacteriilor, cât și a virusurilor.

Totodată, isopul are proprietăți bronhodilatatoare, prin care produce o îmbunătățire a procesului respirator.

Favorizează expectorația și eliminarea excesului de mucus și eliminarea toxinelor prin stimularea transpirației.

Poate fi folosit în diverse afecțiuni ale aparatului respirator, cu precădere în:

• tuse (inclusiv tusea copiilor)
• traheită
• bronșită cronică
• astm bronșic
• infecții ale aparatului respirator superior

Are efecte bune și asupra tractului digestiv, a sistemului nervos, a vaselor de sânge și a ficatului. Este recomandat în următoarele simptome și afecțiuni:

– flatulență
– dureri stomacale
– anorexie
– ficat gras (prevenire)
– boli de ficat
– răni

Cum se prepară ceaiul de isop

Se folosesc 1-2 lingurițe de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat câteva minute, după care se filtrează. Academicianul Ovidiu Bojor recomandă 2-3 căni pe zi.

Fitoterapeutul menționează că frunzele, florile și vârfurile tulpinilor de isop pot fi consumate ca atare cât sunt tinere. Sau pot fi puse în salate și în supe.

Extern, ceaiul de isop se folosește sub formă de cataplasme, comprese sau băi. Ajută la tratarea rănilor grație proprietăților sale anti-infecțioase și cicatrizante.

Citește și: Miraculosul ceai de isop – afecțiuni respiratorii și digestive, hipertensiune, retenție de apă, tumori

Contraindicații la isop

Preparatele pe bază de isop nu trebuie folosite de femeile gravide, de bolnavii de epilepsie și de cei cu tensiunea arterială crescută.

Ceaiul de isop trebuie folosit după ce infecția s-a instalat deja, și nu ca preventiv, deoarece poate irita mucoasele.

 

Surse articol:

1. Ștefan Mocanu, Dumitru Răducanu, Isopul, Plante Medicinale – Tezaur natural în terapeutică, Editura Militară, București, 1986, pp. 91-92
2. Ovidiu Bojor, Răducanu Dumitru, Isopul, Plante și Miresme Biblice, Editura Fiat Lux, București, pp. 77-80