Ceaiul de ciuboțica-cucului – util în tuse, rinită, rinosinuzită, nevralgii
Ciuboțica-cucului (Primula officinalis) este una din plantele sezonului cald, pe care nu trebuie să o ratăm.
Are o afinitate pentru aparatul respirator și aparatul renal. Acționează și asupra sistemului nervos, prin efectele sale calmante.
Cuprins
Când se culege ciuboțica-cucului
De la această plantă se folosesc florile și rădăcinile. Ciuboțica-cucului se culge în perioada aprilie-mai, atât florile, cât și rădăcina. Florile se culeg dimineața, după ora 10. Rizomii pot fi recoltați din aprilie și până în luna iunie.
Plantele culese se spală și se întinde într-un singur strat să se usuce. Uscarea se poate face, fie la soare, fie în locuri bine aerisite (ex. poduri).
Planta uscată se depozitează apoi în pungi de hârtie.
Ce proprietăți are ciuboțica-cucului
Ciuboțica-cucului conține numeroase substanțe active: saponozide, primulină, acid primulinic, tanoizi, flavonoide, enzime și ulei volatil.
Are proprietăți emoliente, expectorante și antispastice. Este sudorifică și ușor sedativă. La nivel extern are acțiune hemostatică și cicatrizantă.
Ciuboțica-cucului se distinge ca un excelent fluidifiant al secrețiilor bronhice. Astfel se explică eficiența sa în diferite tipuri de tuse.
În ce boli ajută ciuboțica-cucului
Planta este un ajutor prețios în simptomele afecțiunilor respiratorii:
- viroze respiratorii
- tuse
- rinită
- rinosinuzită
- bronșită
- pneumonie
- tulburări gastrointestinale
- afecțiuni ale rinichilor
- afecțiuni ale vezicii urinare
Cum se folosește ciuboțica-cucului
Cel mai des, ciuboțica cucului se utilizează sub formă de infuzie sau decoct. Din părțile aeriene se fac infuzii, iar din rizomi se fac decocturi, adică fierturi.
Cum se face ceaiul de ciuboțica cucului
Infuzia se face din 1-3 g de flori, iar decoctul se face din 1-3 g de rădăcină mărunțită.
Farmaciștii Dumitru Răducanu și Ștefan Mocanu recomandă consumarea ceaiului în doze mici, cu înghițituri rare, câte 3-4 linguri pe zi. Ajută la calmarea tusei.
Prof. dr. Constantin Pârvu are mai multe rețete sau metode de preparare și administrare a ceaiului în funcție de afecțiunea care se dorește a fi tratată.
Tuse, rinită, rinosinuzită, penumonie
Se folosesc 1-2 lingurițe de plantă la 250 ml de apă clocotită. se lasă la infuzat un sfert de oră, apoi se strecoară. Se beau câte 2-3 căni pe zi.
Poate fi folosit ca adjuvant în diferite tipuri de tuse și afecțiuni ale aparatului respirator.
În același scop se poate prepara un decoct din 1-2 lingurițe de pulbere de rădăcină (uscată și măcinată) și 250 ml de apă. se pune și un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu. Planta se fierbe 5-10 minute, apoi se filtrează. Se consumă câte 2-3 ceaiuri pe zi.
Astm bronșic, răceală
În aceste cazuri, infuzia de ciuboțica cucului dă efecte mai bune dacă este asociată cu soc.
Se folosește ½ linguriță de flori de ciuboțica cucului și ½ linguriță de flori de soc la 200 ml de apă clocotită. După un sfert de oră se strecoară. Se beau 1-2 căni pe zi.
Bronșită, gripă, guturai
Pentru tratarea bronșitei, dr. Pârvu recomandă infuzia făcută din flori de ciuboțica cucului, 1-2 lingurițe la 1 cană cu apă clocotită. După 15 minute se strecoară. Infuzia se bea pe parcursul zilei, fracționat.
În gripă și guturai se vor bea 2-3 căni de infuzie pe zi.
Dureri de cap, nevralgii
Se face o infuzie de 15 minute dintr-o linguriță de flori și 250 ml de apă clocotită. Se beau 2-3 căni pe zi. Ajută la tonifierea sistemului nervos.
Articole similare
Vă recomand și alte articole utile despre ciuboțica-cucului și beneficiile acestei plante:
Ciuboțica-cucului liniștește inima, curăță sângele, calmează durerile
Ceaiul de ciuboțica cucului curăță sângele și liniștește inima
Vin de ciuboțica-cucului și pătrunjel – pentru inimă și circulație
Ciuboțica cucului – un calmant natural eficient pentru afecțiunile respiratorii și nervoase
Surse articol:
1. Prof. dr. Constantin Pârvu, Ciuboțica-cucului, Universul Plantelor, Mică Enciclopedie, București, 2000, pp. 141-142
2. Dumitru Răducanu, Ștefan Mocanu, Ciuboțica cucului, Plantele Medicinale, Tezaur Natural în Terapeutică, Editura Militară, București, 1986, pp. 69-70