Rugăciune către Maica Domnului care risipește norii întristării sufletului

Rugăciunea constituie cel mai plenar act de dăruire a timpului nostru lui Dumnezeu. Este cel mai câștigat timp, pentru că roadele ei sunt spirituale și nepieritoare.

Unii din Sfinții Părinți ajunseseră la atâta umilință încât spuneau că omul este nevrednic să se roage lui Dumnezeu, din pricina multor păcate.

Rugaciune catre Maica Domnului – risipeste norii intristarii sufletului: Theodorosart

De aceea, mai multă îndrăzneală avem când le cerem sfinților și Maicii Domnului să mijlocească pentru noi. Mântuitorul nu poate trece cu vederea rugăciunile celor bine-plăcuți ai Săi. Cu atât mai puțin va ignora cererile Maicii Sale, care neîncetat se roagă pentru creștini.

Rugăciunea către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată lipsită de răspuns. Nimeni din cei ce aleargă la ea nu iese rușinat, spune în Paraclisul Maicii Domnului. Ci, cerând dar bun, primește împlinirea cererii, dacă acesta este de folos.

Nimeni în afară de Maica Domnului nu poate aduce alinare sufletului, atunci când acesta este cuprins de norii tristeții și mâhnirii.

Ea este mângâierea celor ce plâng, bucuria celor necăjiți, nădejdea celor descumpăniți, sprijinitoarea celor neputincioși și limanul celor osteniți de necazurile acestei vieți.

Atunci când tulburarea patimilor sau a greutăților ne împresoară, să alergăm cu credință la ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Sfinții au scris numeroase laude și rugăciuni închinate Maicii Domnului, de care creștinii se pot folosi la vreme de necaz sau de încercare.

Rugăciunea postată mai jos a fost compusă de Sfântul Marcu și este foarte cuprinzătoare. În ea găsim plângeri ale sufletului care se vede pe sine păcătos și întinat și cu umilință cere sprijinul Maicii Domnului. Inima înfrântă și smerită, Dumnezeu nu o urgisește, ci mai mult o curățește și o luminează.

Găsim cereri de iertare a păcatelor, de izbăvirea de patimi și de întărire în lucrarea virtuților.

În acestă rugăciune îi cerem Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să alunge viforul întristării și se ne dea bucuria mântuirii.

Rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Marcu al Efesului

„Plec genunchiul meu ție, Stăpână, eu, ticălosul, și cer acum dumnezeiescul tău ajutor. Dezleagă chinul sufletului, risipește norii deznădăjdii cu rugăciunile tale, mângâierea celor întristați. Păstrând, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strălucirea sufletului curată de întinăciunile patimilor, fă-mă pe mine, cel ce te slăvesc pe tine, luminat să privesc la lumina cea dumnezeiască, fără de prihană Fecioară.

Întorcând cu puterea ta Stăpână atacurile vrăjmașilor cele asupra noastră dăruiește turmei tale pace adâncă, ceea ce ești dătătoarea dumnezeieștii păci. Izbăvește-ne pe noi de noroiul patimilor cu rugăciunile tale către Fiul tău, Curată, dă să pășesc curat pe căile pocăinței care duc, Mireasă a lui Dumnezeu, la acoperământul tău, rogu-mă Curată, și la umbra aripilor tale ocrotește-mă și mă izbăvește de răutatea demonilor și mă mântuiește.

Cu băutura pocăinței adapă-mă, Născătoare de Dumnezeu, Marie, și învrednicește-mă să aduc lacrimi din inimă stingătoare ale văpăii care mă așteaptă. Frica judecății mă trianisește și hotărârea lui Dumnezeu, dar tu vino mai înainte și stai lângă mine în ziua judecății și mă izbăvește, Maria, dumnezeiască Mireasă.

Sufletul meu cel întinat de patimi Preacurată și inima mea curățește-le prin mila ta cea curățitoare și fă-le templu al dumnezeiescului Duh. Pe mine, cel neîndreptat și cel singur mă osândesc, Hristoase al meu, mântuiește-mă cu rugăciunile Maicii Tale, ca să slăvesc multa și nemăsurata Ta milă.

Risipește, Curată, norii întristărilor din sufletul meu și luminează-mă cu razele bucuriei, ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiască și neînserată. Cel ce din țărână m-ai zidit, Stăpâne, după chipul Tău și m-ai învrednicit de înfierea Ta, Iubitorule de oameni, păzește-mă ca un îndurat.

Aruncat sunt, Curată, în nemăsurate păcate și în necazurile celor răi, unul după altul, pentru aceea, dăruiește-mi mie iertare și izbăvește-mă din supărări. Izbăvește-mă pe mine de osânda cea veșnică, Stăpână curată și învrednicește-mă de bucuria cea dumnezeiască și de desfătarea Raiului cu rugăciunile tale.

Pleacă-te la rugăciunile celor ce aleargă acum la tine și du-le pe acestea la Atotmilostivul Dumnezeu și plinește cererile, Marie mult lăudată. Scutură somnul lenevirii mele și luminează, rogu-mă, simțirile mele, dându-mi priveghere și vrednică pocăință.

Roagă-te, Fecioară, ca milostiv să-mi fie mie Cel ușor de împăcat și să mă mântuiască pe mine cel ce cânt cu inima zdrobită: Dumnezeule, bine ești cuvântat! Mila ta nu este mărginită de timp, căci pururea miluiești cu totul fără prihană și pe robii tăi și împarți celor ce cer harul tău cel nesfârșit. Ceea ce singură ai fost strălucită cu dumnezeiască slavă, fiind Maică a Celui ce te-a slăvit pe tine, roagă-L, Fecioară, pe Cel singur pururea slăvit, să dobândesc și eu slava cea de sus. Dă iertare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară și îndreptare vieții celor ce aleargă la tine, ca neîncetat să te lăudăm pe tine și să te preaînălțăm întru toți vecii.

Mai presus decât razele luminoase și strălucitoare ale soarelui, Stăpână ajutorul tău, tinzând tuturor razele minunilor, risipește negura patimilor și a bolilor. Întărește-ne pe noi, cei abătuți de necazuri și de mulțimea supărărilor, cu dumnezeiescul tău ajutor, Marie, Mireasa lui Dumnezeu, pe tăria răbdării și pe piatra nădejdii tale, ca să te slăvim pe tine.

Povara întristărilor covârșește, Fecioară fără de prihană, puterea mea, și mă trage din prăpastia fără fund a deznădejdii, de care izbăvește-mă, ca neîncetat să te măresc pe tine. Căruță purtătoare de lumină a lui Emanuil te-ai arătat, luminând pe credincioși, Stăpână curată, pentru aceea luminează sufletul meu cel acoperit acum de întunericul trândăviei și nimicit de păcate. Tu ai fost ocrotitoarea sufletului meu, Curată, căci întru tine zdrobesc puterea dușmanilor, de tine mi-am atârnat toate simțurile și mintea, mântuiește-mă, mântuiește-mă, ca să te măresc pe tine cu dor.

Potolește mare chinurilor care împotriva mea se sălbăticește, de Dumnezeu slăvită, scăparea prea-puternică a tuturor credincioșilor și călăuzește, Curată, către dumnezeiescul țărm pe ticălosul și nenorocitul robul tău, care de iadul pierzaniei deja s-a apropiat și a ajuns în lațul deznădejdii, Stăpână.

Nu mă trece cu vederea, pe mine, cel ce rău mă primejduiesc și caut din tot sufletul grabnicul tău ajutor, căci întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, de Dumnezeu fericită. Amin.”