Postul ne curăță mintea și simțurile, ca golindu-ne de lume, să ne putem umple cu Dumnezeu

Omul nu poate accede la cele spirituale câtă vreme slujește societatea de consum Mulți refuză postul din cauză că îl percep ca pe o poruncă sau ca pe un canon al Bisericii.

Poruncile lui Dumnezeu sunt lumină pe pământ, spune în slujba Miezonopticii.

Adică sunt un traseu pe care Dumnezeu l-a schițat și l-a îngrădit pentru ca, omul mergând pe el, să nu rătăcească. Să nu fie atacat de tâlhari. Să nu fie jefuit și bătut de vrăjmașul diavol.

De aceea este bine să împlinim poruncile lui Dumnezeu. Acestea trebuie privite și primite ca pe niște sfaturi părintești.

Dumnezeu nu are nevoie de postul nostru. Noi avem nevoie de el. Același lucru este valabil și cu celelalte fapte ale virtuții.

Dumnezeu nu are nevoie de jerfta noastră, dovadă că El Însuși S-a adus pe Sine jertfă pentru noi. Și nimeni nu poate aduce o jerfă mai mare decât a Fiului lui Dumnezeu.

„Dumnezeu ne rânduiește, ne recomandă prin vocea sfinților, prin vocea profeților, prin vocea Mântuitorului Însuși calea pentru o spiritualizare mai profundă a vieții”.

Arhidiaconul Sorin Mihalache spune că postul este necesar pentru că omul să poată accede înțelesurile mai adânci ale vieții și sensul existenței sale.

„Trebuie să-mi adaptez viața la porunci pentru a putea vedea substratul lor duhovnicesc și pentru a-L putea întrezări pe Dumnezeu, pe Hristos Care este ascuns în porunci”.

Postul are ca scop sporirea noastră în viața duhovnicească, sporirea funcțiilor și aptitudinilor sufletului.

Citește și – Postul ne aduce aminte că trebuie să devenim cerești, nu pământești

„Fără practica vieții ascetice, fără post va fi foarte greu pentru noi să accedem la un anumit mod de a înțelege planul mai înalt, mai greu de pătruns al vieții spirituale”. 

Nu este suficient ca omul să țină post doar de alimente. În vremea noastră trebuie să practice și un post informațional, spune arhidiaconul Sorin Mihalache.

Citește și – Postul nu înseamnă „alimente de post” – Pr. Nicolae Dima

Atunci când omul se distanțează de programele de divertisment și de lucrurile care îi provoacă plăcere, se apropie, în mod inevitabil, mai mult de Dumnezeu.

„Ce-ar însemna să fac o pauză de divertisment? Asta ar însemna că de fapt mintea mea nu se umple cu un anumit tip de conținuturi, pe care să le remetabolizeze”.

Dacă vrem să „mânăm mai la adânc”, trebuie să rupem conexiunile cu această cultură de consum care ne ține mintea captivă în planul fizic, material.

„Când mă îndepărtez divertisment, mă pot apropia mai mult de mine însumi și de cele care sunt mai adânci și care nu se văd din prima”.

Cultura de consum care a luat amploare în lume vrea să dăm totul pentru ea. Vrea să vindem totul pentru a putea cumpăra bunurile ei.

De aceea spune Mântuitorul că lumea este vrăjmașă lui Dumnezeu. Pentru că îl face pe om rob al păcatului. Dumnezeu ne-a creat liberi, iar lumea ne face sclavi.

„Lipsit de postire, adică de distanța față de toate aceste lucruri de consum, nu pot intra într-o legătură mai strânsă cu cele dumnezeiești”.

Ca să te poți cerceta și cunoaște pe tine însuți trebuie să te preocupi mai puțin de cele exterioare ale vieții.

„Ce ne spun cercetările din zona neuroștiințelor este că atunci când facem o pauză și ieșim de sub stimularea această senzorială, se facilitează reflectarea la sine”.

Studiile au arătat că atunci când omul se ocupă cu senzațiile exterioare, capacitatea de a reflecta la propria persoană scade.

„Cultura contemporană ne invită să prelucrăm senzațiile din exterior”. Trebuie să postim de producțiile lumii, care ne țin mintea ocupată cu lucruri vătămătoare pentru evoluția noastră spirituală.

„Deci, cumva, noi avem nevoie de post, pentru o apropiere mai strânsă de noi înșine mai întâi, și pentru o apropiere mai autentică de Dumnezeu”.

Cine vrea să-și curețe mintea, trebuie să țină post de informații și de divertisment. Când practicăm acest post, mintea noastră „devine mai limpede, mai liniștită, are capacitatea să recepteze cuvintele rugăciunii altfel decât atunci când suntem scufundați în ploaia de stimuli pe care ne-o dă lumea”.

Postitorul adevărat are nu doar mintea curată, ci și simțurile curățite. De aceea el poate să înțeleagă ceea ce ne vorbește Domnul în Sfânta Scriptură, poate simți că realmente cuvântul lui Dumnezeu are „putere multă”.

„Dacă postim, ne facilităm, ne pregătim pentru receptarea foarte profundă a conținuturilor pe care le primim. Asta înseamnă că inclusiv rugăciunea va avea un impact mai mare asupra noastră”.

Postul ne ajută să ne golim de lumea aceasta și de toate conținuturile ei, iar rugăciunea ne ajută să ne umplem cu Dumnezeu.

Este greșit să postim fără rugăciune. Cei care practică acest post „uscat” din punct de vedere duhovnicește se înăspresc la suflet. Devin foarte austeri cu ei înșiși și cu ceilalți. Iar aceasta se vede din cuvintele, din comportamentul lor.

„Cel care postește și se roagă, are mai degrabă o bucurie, o stare luminoasă, care contează foarte mult în raporturile cu ceilalți”.

Sursă articol: TRINITAS TV, Arhidiacon Sorin Mihalache, Postul are beneficii incredibile pentru creier: https://www.youtube.com/watch?v=kv-g__39ieg&t=1s&ab_channel=TRINITASTV