Cum putem transfera bunurile materiale pe lumea cealaltă

Nimeni nu ia nimic cu el când pleacă din lumea aceasta. Moartea ne desparte de tot ce am avut aici pe pământ.

Ne desparte de trup, de cei dragi, de bunurile pe care le-am acumulat.

Goi am ieșit din pântecele maicii noastre, goi ne întoarcem în pământ.

Și totuși, luăm ceva cu noi, acolo unde ne ducem. Pentru că moartea nu este sfârșitul noastru, ci o trecere din viața aceasta în viața cea de veci.

Și ce luăm cu noi? Luăm sufletul. El se întoarce acolo de unde și-a luat ființă, adică la Dumnezeu.

Dacă mâinile noastre sunt goale în sicriu, sufletul este plin.

El poate fi plin de fapte bune sau de fapte rele. De iubire sau de ură. De pace sau de tulburare. De pocăință sau de învârtoșare. De smerenie sau de mândrie.

Iată deci, că ceea ce luăm cu noi dincolo este desaga faptelor bune.

Bunurile pământești nu pot fi ridicate la cer, însă pot fi convertite.

Orice faptă bună pe care o săvârșim în viață se transformă în lumină pe lumea cealaltă.

Milosteniile pe care le împărțim săracilor ne vor lumina sufletul în veșnicie.

Să fim așadar înțelepți, răscumpărând vremea scurtă a vieții noastre pe acest pământ. Să ne facem pungi care nu se învechesc, și comori pe care hoții nu le fură și rugina nu le roade.

Citește și – Bogat nu este cel care adună mult, ci cel care dăruiește mult – Sfântul Vasile cel Mare

Tânărului bogat, Mântuitorul îi spune tânărului bogat din evanghelie:

„Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie”.

Și arată Scriptura că acela s-a întristat pentru cuvântul Domnului și s-a dus mâhnit la casa lui, pentru că avea multe bogății.

„Și Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra bogații în împărăția lui Dumnezeu […] Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Marcu 10, 21-24).

Iată deci, că Dumnezeu vrea ca noi să adunăm comori în ceruri, adică comori spirituale, nu materiale.

Aceste comori sunt făcute din fapte bune și din milostenii.

Bogățiile pământești se fac scară către cer atunci când le împărțim săracilor sau le punem în slujba semenilor noștri.

„Averile nu se pierd când din ele se face milostenie săracilor, ci se transferă de pe pământ la cer, în înțelesul că milostenia sinceră și smerită transformă averile materiale în lumina neapusă a faptelor bune, singura pe care omul o ia cu el în suflet când se mută la cer, după moarte, adică după despărțirea lui de lumea materială”.

Cel care și-a lipit inima de bunătățile acestei lumi, cu anevoie se va izbăvi de această patimă.

Citește și – Cel care pune preț peste măsură pe lucrurile stricăcioase ale acestei lumi își disprețuiește sufletul nemuritor și pe Însuși Dumnezeu – Sfântul Ioan de Kronstadt

Dacă ținem averile numai pentru noi, vom rămâne săraci duhovnicește și pe pământ și în cer.

„Acest transfer sau această transfigurare, adică această schimbare a bunurilor materiale în faptă bună și în comoară cerească, nu se face ușor, dacă omul s-a prea obișnuit cu modul de existență posesiv, pătimaș și lacom, acaparator și adunător de averi trecătoare”.

Greu este să dai tot ce ai și să sărăcești pentru Hristos. Însă această chemare nu este pentru oricine.

Poate că nu toți putem face lucrul acesta, însă putem face milostenie din ceea ce avem.

Nimeni nu se poate tămădui de lăcomia de avere sau de alte patimi fără ajutorul lui Dumnezeu.

„Cele ce sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu” (Luca 18, 27).

Când îi cere tânărului bogat să împartă averea sa săracilor îi arată și continuarea: „Vino după Mine”.

Oricine vrea să Îl urmeze pe Mântuitorul trebuie să se lepede de sine. Oricine vrea să guste învierea trebuie să își ia crucea sa.

„Să renunțăm la ceva pentru a primi pe Cineva, să renunțăm la daruri pentru a primi pe Dumnezeu-Dăruitorul, pentru ca El să devină Viața vieții noastre”.

Este cel mai bun schimb schimb pe care îl putem facem, căci le schimbăm pe cele vremelnice cu cele veșnice. Dăm pe cele pieritoare pentru cele nemuritoare.

Citește și – Tot ce ai reușit să aduni în această viață – Piotr Mamonov

Deși a plecat trist, tânărul bogat nu a mai avut liniște până nu a împlinit cuvintelor Mântuitorului. Cu ajutorul lui Dumnezeu, a renunțat la toate averile sale și a devenit ucenic al lui Hristos, ajungând eiscop în Asia Mică.

Acest exemplu ne arată că în lupta noastră contra patimilor și viciilor Îl avem sprijinitor pe Dumnezeu, fără de Care nu putem face nimic.

Sursă articol: Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cum transformăm averile materiale trecătoare în comori spirituale veșnice, Urcuș Spre Înviere: https://www.urcusspreinviere.ro/2430/cum-transformam-averile-materiale-trecatoare-in-comori-spirituale-vesnice/