Deznădejdea apare doar la oamenii care se atașează de materie

Deznădejdea nu este o trăsătură pe care o poți întâlni la un creștin adevărat. La un credincios loial al lui Hristos.

Dimpotrivă. Este o ispită care îi paște pe cei care își pun nădejdea în această lume.

Își pun nădejdea în propriul sine și eșuează. Își pun nădejdea în lucrurile de preț pe care le au și ajung să le piardă.

Își pun nădejdea în anumite persoane, care îi trădează în cele din urmă.

În pun nădejdea în bunurile acestei lumi, pe care nimeni nu le poate lua cu el dincolo de mormânt.

„Nu-i a creștinului deznădejdea. Deznădejdea este numai a omului lipit de material”, spunea Părintele Iustin Pârvu.

Bogăția de ar curge, spune Mântuitorul, nu vă lipiți inima de ea.

Căci acolo unde este comoara noastră, acolo este inima noastră.

Bogățiile acestei lumi sunt mai înșelătoare ca visul. Ele nu au valoare dincolo de viața aceasta.

Chipul acestei lumi trece. Zorii zilei unei alte vieți se întrezăresc.

Amăgit va fi cel care se lipește cu inima de bucuriile, plăcerile și frumusețile acestei lumi.

Citește și – De unde vin neliniștea, nemulțumirea și deznădejdea și cum le alungăm

Cu cât mai mare este atașarea sufletului de bunurile acestei lumi, cu atât mai mare este deznădejdea și mâhnirea pentru pierderea lor.

„Pentru ce să alipești de aceasta sufletul tău, când nu este dată pentru veșnicie și nu îți aduce folos, ci păgubire?”

Sfântul Dimitrie al Rostovului spune că dulcețile acestei lumi îngreunează sufletul și trupul.

„Toată îndulcirea vremelnică aducă îngreuiere, toată îndulcirea trupească leagă sufletul și îi aduce tulburare neîncetată, neliniște”.

Un creștin adevărat cugetă la cele veșnice. Chiar dacă trăiește pe acest pământ, inima lui este la Dumnezeu, nu la valorile ale acestei vieți trecătoare.

Sfântul Apostol Pavel îi îndemna pe cei din vremea sa să trăiască înțelept, ca și cum nu ar avea nimic.

„Că vremea s-a scurtat de acum, așa încât și cei ce au femei să fie ca și cum n-ar avea.

Și cei ce plâng să fie ca și cum n-ar plânge; și cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni;

Și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece” (I Corinteni 7, 29-31).

Sfântul Pavel spunea acum 2.000 de ani că vremea s-a scurtat și sfârșitul este aproape.

Citește și – Dumnezeu se îngrijește de mântuirea noastră, iar diavolul să ne arunce în deznădejde – Sfântul Nicolae Velimirovici

Părintele Iustin Pârvu spunea că cea mai mare virtute pentru vremurile noastre este lepădarea de sine. De propriile dorințe și plăceri.

„Nu ne rămâne decât să ne luăm jugul lui Hristos, să ne luăm cămașa Lui, toate chinurile Lui. […] Să nu ne ispitească toate așa-zisele bucurii ale acestei vieți pământești”.

Trebuie să ducem o viață creștinească, după poruncile lui Dumnezeu. Pe noi înșine trebuie să ne educăm în acest fel și pe copiii noștri.

„Să putem posti, să ne putem ruga, să menținem o stare în care să nu ne părăsească Dumnezeu. Atunci când ne părăsește Dumnezeu, cădem în deznădejde”.

Citește și – Deznădejdea nu ne lasă să vedem că ușa Raiului e deschisă

Surse articol:

1. Sfântul Dimitrie al Rostovului, Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/bogatia-de-ar-curge-nu-va-lipiti-inima-de-ea-psalm-6110
2. Arhimandritul Iustin Pârvu, Deznădejdea este numai a omului lipit de material, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/deznadejdea-este-numai-omului-lipit-de-material