Rugaciune la vreme de spaima si ingrijorare

Această rugăciune este adresată Sfântului Nichifor cel Lepros, cel care s-a arătat mijlocitor și tămăduitor al celor bolnavi de COVID-19.

Rugăciunea a fost alcătuită în vremea pandemiei, când spaima și panica a cuprins multe suflete, aducându-le în pragul disperării.

Chiar dacă valul pandemic nu mai suflă atât de puternic, există încă pericolul de îmbolnăvire și mulți încă suferă de diferite infecții virale grave.

Frica, teama și îngrijorarea bântuie și acum în lume și mulți cad pradă cumplitei deznădejdi.

Sfântul Nichifor ne poate ajuta să scăpăm de aceste stări de anxietate și angoasă, aducând pace și liniște în suflet.

Teama este semnul unui suflet care nu s-a întărit încă în credință, ci încă se clatină și se îndoiește.

Mântuitorul le-a arătat ucenicilor și nouă tuturor, că El poate face ca marea învolburată a acestei vieți să se domolească și să își astâmpere valurile năprasnice.

Să alergăm cu credință la Dumnezeu, să nu îndoim o clipă că El ne poartă de grijă și ne scapă din necaz dacă Îl chemăm în rugăciunile noastre.

De mare ajutor ne sunt și sfinții, care mijlocesc pentru mântuirea noastră. Mucenicii, doctorii fără de arginți și cuvioșii părinți au primit de la Dumnezeu darul de a face minuni cu cei care se roagă lor cu credință.

Ei ne pot ajuta să ne slobozim nu doar de durerile trupești, ci și de cele lăuntrice. Poate că suferințele psihice și sufletești sunt mai aprige astăzi ca niciodată.

Rugăciune pentru cei cuprinși de spaimă și îngrijorare

¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤

„Sfinte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțește, tulburându-mi sufletul și trupul.

Nimic din cele ale lumii nu mai are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric.

De aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei boli.

Miluiește și tămăduiește neputința mea lăuntrică și slobozește-mă din puterea noianului de gânduri și îngrijorări, căci am înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume și de fiecare om în parte.

Învață-mă a aduce înaintea Domnului tot ce trăiesc lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele întunecate ale depărtării de Dumnezeu.

Și fie ca, făcând astfel, să mi se lumineze cu lumina cunoștinței și sufletul și trupul, spre însănătoșire deplină. Dar și spre încredințarea că Domnul Hristos veșnic mă iubește, nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată. Amin”.