„Nu vă luptați să alungați întunericul din cămara sufletului vostru. Faceți o găurică pentru a intra lumina și întunericul va pleca”.

Sfântul Porfirie Cavsocalivitul spune că sunt două căi de a ajunge la Dumnezeu: „cea crâncenă și istovitoare – cu sălbaticele năvăliri împotriva răului, – și cea ușoară, prin iubire”.

Una este dificilă și plină de încrâncenare, care constă în lupta directă împotriva răului. A doua cale este cea simplă, care nu presupune nicio luptă, ci strădania de a ne îndrepta viața și atenția spre Hristos și spre cultivarea binelui.

Unii se luptă cu propriile patimi până la sânge ca să ajungă la virtute. Părintele Porfirie recomandă calea cea simplă: „Eu găsesc că drumul cel mai scurt și mai sigur este acesta: prin iubire”.

Țelul nostru trebuie să fie înaintarea în iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să ne îndreptăm toate atenția și puterea sufletului către Hristos.

Cu toții purtăm în noi semnele păcatului strămoșesc, având o înclinație înnăscută spre patimi și spre rău.

Dacă nu hrănim aceste patimi și insticte, ele se vor scula asupra noastră la un moment dat în viață. Cu acestea nu trebuie să ne luptăm, ci trebuie să le îndreptăm în sus, spre Dumnezeu.

După cum spune Sfântul Apostol Pavel, trebuie să ne dezbrăcăm de viețuirea păcătoasă și de omul cel vechi, stricat de poftele înșelăciunii și să ne îmbrăcăm în omul cel nou, cel zidit după Dumnezeu, întru dreptate și sfințenia adevărului.

Ca să putem să ne izbăvim de patimi, trebuie să ne înnoim în în duhul minții noastre (Efeseni 4, 22-24). Adică să ne schimbăm conținutul minții și să ne deprindem a cugeta cele bune și plăcute lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt este Cel care ne sfințește și ne curățește. Avându-L pe El înlăuntrul nostru, nu mai putem săvârși sau gândi răul.

„Nu ne mai putem mânia, urî, gândi răul. Să devenim plini de Duhul Sfânt. Aceasta este un meșteșug: să ne deschidem mâinile și să ne aruncăm în brațele lui Hristos”.

Singuri nu putem izbuti să ne curățim de patimi, ci numai cu ajutorul Domnului și a harului Său înnoitor.

„Când vine Hristos, am câștigat totul. Hristos le va preface pe toate cele dinlăuntrul nostru. Va aduce pacea, bucuria, smerenia, iubirea, rugăciunea, înălțarea”.

Nimeni nu poate să se îndrepte și să se elibereze de patimi, oricâte strădanii ar face, oricâte nevoințe duhovnicești ar săvârși.

Este cu neputință să devenim buni și sfinți fără Hristos. Un singur lucru trebuie să facem: să de deschidem mintea și sufletul spre El și să-L chemăm să lucreze în viața noastră.

„Dacă ne întoarcem către El cu dor, cu înflăcărare, cu dăruire, cu dragoste, Hristos ne va da totul”.

„Nu vă luptați să alungați întunericul din cămara sufletului vostru. Faceți o găurică pentru a intra lumina și întunericul va pleca”.

Tot așa trebuie să abordăm și patimile și neputințele noastre. „Nu vă luptați cu ele, ci sârguiți-vă să le preschimbați în putere, disprețuind răul”.

Sufletul nostru este ca o grădină în care pot crește flori și spini, adică bine și rău. Dumnezeu a pus în sufletul nostru o putere. De noi depinde cum o folosim și unde o îndreaptă.

Această putere sufletească poate fi asemănată cu o apă. „Când îndreptăm apa spre grădina cu flori, atunci toate înverzesc, cresc, înfloresc, învie”.

Dacă vom uda doar florile, spinii se vor usca și vor pieri, la fel și invers. Cu alte cuvinte, dacă ne preocupăm să cultivăm binele, răul va dispare.

„Nu-i nevoie deci să vă îngrijiți de spini. Nu vă lăsați prinși de urmărirea răului. Așa ne vrea Hristos: să nu ne îngrijim de patimi și de vrăjmașul. Îndreptați apa, adică toată puterea sufletului vostru către flori și atunci vă veți bucura de frumusețea, mireasma și răcoarea lor”.

Atenția noastră trebuie îndreptată spre Hristos, Cel Care poate să verse harul Său mântuitor și să facă să sporească binele înlăuntrul nostru. „Cea mai bună tămăduire a patimilor este numai iubirea lui Hristos”.

Când ne luptăm cu răul, nu înaintăm ușor. Dacă însă ne vom ocupa de lucrarea virtuților, acestea vor prinde rădăcini și vom uita de rău.

„Nu ajungeți sfinți vânând răul. Lăsați răul. Să priviți către Hristos, iar El vă va mântui. În loc să stați în afara ușii și să alungați răul, mai bine disprețuiți-l, nebăgându-l în seamă”.

Atunci când răul năvălește asupra noastră, trebuie să ne dăruim toată puterea sufletului binelui, adică lui Hristos.

„Rugați-vă: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Știe El cum să vă miluiască, în ce chip”. Dacă ne vom umple de bine, răul nu va mai afla loc în noi.

„Toate sunt cu putință împreună cu Hristos. Unde sunt osteneala și strădania de a te face bun? Lucrurile sunt simple: chemați-L pe Dumnezeu și El va preface totul spre bine”.

Sfântul Porfirie spune că trebuie să-I dăm lui Dumnezeu inima noastră, astfel încât să nu mai rămână niciun loc liber în ea.

„Când vă veți îmbrăca în Hristos, nu veți mai face nicio strădanie pentru virtute, căci vă v-o da El”.

Viața duhovnicească trebuie parcursă lin, fără siluire, fără chinuială. La sfințirea sufletului ajută mult citirea Sfintei Scripturi, a vieților sfinților, a Psaltirii și a Sfinților Părinți.

„Dăruiți-vă așadar lucrurilor duhovnicești și lăsați-le pe toate celelalte. Când vă dăruiți acestei strădanii cu înflăcărare, sufletul vostru se va sfinți în chip lin, tainic, fără să vă dați seama”.

Citește și: Nu vă luptați singuri cu patimile! Îndreptați-vă privirea și atenția spre Hristos și vă veți liniști

Sursă articol: Cuvânt Ortodox, Când vine Hristos în sufletul nostru, le preface pe toate cele dinlăuntru – Sfântul Porfirie: https://www.youtube.com/watch?v=JZMnXgxCHkk&ab_channel=CuvantOrtodox