Cum să-ți păstrezi pacea în ispite – metoda Sfântului Porfirie

Reacțiile noastre la gesturile celorlalți sau la anumite situații dificile sunt de multe ori ca o avalanșă. Ne înfuriem foarte repede când primim o observație sau ceva nu iese așa cum vrem noi.

Din pricina tulburării, ne ieșim din fire și fie rostim cuvinte nepotrivite sau chiar facem gesturi regretabile.

Chiar și în lucrurile mărunte, în conversații obișnuite avem tendința să ne mâniem. Mânia noastră se datorează de cele mai multe ori faptului că am fost combătuți sau contraziși într-o anumită problemă.

Dacă în situații atât de mici ne pierdem pacea, cu atât mai mult ne tulburăm atunci când vin asupra noastră ispite sau încercări grele.

Sfântul Porfirie ne arată o cale prin care putem gestiona o ispită cu calm. Această metodă ne ajută să ne păstrăm stăpânirea de sine și totodată să rezolvăm problema ivită.

Orice situație conflictuală, orice necaz sau dificultate din viață trebuie abordate cu rugăciune.

Prin rugăciune ne vom feri de mâniere și de o ieșire violentă și în același timp vom chema ajutorul lui Dumnezeu.

Cineva venise odată la Părintele Porfirie cu o problemă. Părintele i-a dat un sfat, însă acela nu a vrut să-l primească.

A spus că nu poate să facă ce-i zice Părintele Porfirie, motivând că nu este în acord cu știința. „Știința nu permite aceasta. Nu este așa cum spui tu. Nu o pot face. Știința spune altfel”.

 Atunci Părintele Porfirie l-a întrebat: „Copilul meu, oare vom lua în considerare știința acum? Fă ascultare de mine”.

Acela însă nu vroia cu niciun chip să asculte și să urmeze sfatul Părintelui. Sfântul Porfirie era văzător cu duhul și cunoștea cele ascunse ale oamenilor. Știa trecutul și viitorul, având înștiințare lăutrnică de la Dumnezeu și întru acestea îi povățuia pe oameni.

Sfaturile sale erau insuflate de Duhul Sfânt și niciodată nu se înșela. Cuvintele pe care le spunea nu erau de la sine, ci de la Dumnezeu. Iubea mult pe oameni. De aceea harismele pe care le primise le lucra deplin spre folosul acelora. 

Confruntându-se cu încăpățânarea acelui om de a-l asculta, Părintele Porfirie era pe punctul să se revolte.

Cu toate acestea, a ales să nu dea curs indignării. În schimb, și-a întors privirea către Dumnezeu, spunându-I: „Dumnezeul meu, iartă-mă, te rog. Luminează sufletul robului tău, care este cuprins de ispită”.

A început așadar să se roage, simțindu-se mișcat de acea problemă. „Astfel, întrucât eram pe cale să izbucnesc, am prevenit aceasta”.

Cu siguranță Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și a dat și acelui suflet pace și luminare ca să priceapă binele.

Păstrarea calmului lăuntric și netulburarea inimii nu vin de-a gata în viața noastră. Răbdarea, blândețea și rugăciunea trebuie lucrate și exersate zi de zi, clipă de clipă.

Cu cât ne antrenăm mai mult, cu atât mai mult acestea vor prinde rădăcini și ne vor transforma în bine.

Citește și:

Cum să-ți redobândești imediat pacea sufletului atunci când ești tulburat
Calea cea mai scurtă către lipsa de întristare și pacea sufletului
Cum să alungi definitiv întristarea din suflet și să dobândești pacea lăuntrică

Sursă articol: Orthodox Teachings of the Elders, Vocea Sfântului Porfirire – Un mod de a ne păstra pacea în ispite: https://www.youtube.com/watch?v=0-5f9TwJebY&ab_channel=OrthodoxTeachingoftheElders