Cum să-ți redobândești imediat pacea sufletului atunci când ești tulburat

Sfântul Teofan Zăvorâtul așează această învățătură minunată despre recâștigarea păcii sufletești la sfârșitul cărții sale „Războiul Nevăzut”.

Este ca o încununare a tuturor sfaturilor sale legate de lupta cu patimile. O numește „cheia cu care sufletul poate să deschidă marea comoară a duhului”.

Această cheie este chiar în mâinile noastre. Dacă știm care este și o folosim, ea va aduce imediat în suflet harul dumnezeiesc.

Părintele Teofan oferă acest „secret” duhovnicesc tuturor celor care se mâhnesc în urma micilor greșeli pe care le fac și se chinuiesc foarte tare din pricina lor.

De câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui, spun Sfinții Părinți. În aceeași notă ne sfătuiește și Sfântul Teofan. El spune că cei care se întristează din cauza căderii lor se păgubesc foarte tare.

Aceștia sunt orbiți din punct de vedere duhovnicește și rămân ca niște paralizați. Nu mai pot face nimic. Nu mai pot acționa, nu mai pot fi atenți la celelalte patimi care vin ulterior.

Atunci când cineva face un păcat sau o greșeală, diavolul îl pândește ca să îl îmbrâncească și mai tare. De aceea trebuie să te ridici imediat.

Cu cât zăbovești mai mult în acea stare de mâhnire, cu atât mai ușor cazi pradă ispitelor care vor veni după prima greșeală. Scopul vrăjmașului este să ne aducă la deznădejde și la ruperea legăturii cu Dumnezeu.

A te ridica din greșeală înseamnă a alerga grabnic la ajutorul lui Dumnezeu. A te pocăi, a cere iertare și milă. Este imposibil să rămâni nemângâiat în urma unei pocăințe adevărate, sincere.

Iată ce ne sfătuiește Sfântul Teofan să facem:

„De fiecare dată când vei cădea într-o greșeală de iertat, chiar de s-ar întâmpla de mii de ori pe zi, de îndată ce o vei observa, nu te chinui și nu pierde vremea în zadar, ci îndată liniștește-te și, recunoscându-ți neputința, întoarce-te cu nădejde către Dumnezeu și cheamă-L din adâncul inimii”.

Dumnezeu ne iartă chiar în clipa în care ne căim cu durere pentru ce am făcut. Nu trebuie să ne întristăm peste măsură ca să nu cădem în deznădejde, pentru în această stare devenim vulnerabili în fața ispititorului.

Voința slăbește, atenția se răspândește, concentrarea pe lupta duhovnicească dispare. Dacă te superi pe tine însuți, poți să ajungi la învârtoșarea inimii și la împietrire.

Ceea ce trebuie să faci este să te rogi simplu lui Dumnezeu, recunoscându-ți greșeala și cerând iertare și ajutor pentru a te îndrepta.

„Făcând aceasta, să nu te chinuiești cu gândul dacă Dumnezeu te-a iertat sau nu. Domnul este aproape și ascultă tânguirile robilor Săi. Deci, liniștește-te cu această încredințare și, după ce te-ai liniștit, continuă-ți preocupările obișnuite, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat”.

Chiar dacă pare o nesimțire sau o ignorare a greșelii, nu este așa. Dacă te-ai căit cu adevărat, ridică-te și mergi mai departe. Ai toate motivele să continui lupta, cu nădejdea că Dumnezeu va fi lângă tine și nu-și va întoarce fața Sa.

„Așa trebuie să procedezi nu numai o dată, ci, dacă este nevoie, de sute de ori și în fiecare minut, având și la sfârșit aceeași nădejde și îndrăzneală către Dumnezeu”.

Atunci când omul nădăjduiește cu totul în Dumnezeu, Îl obligă într-un fel să îl ajute. Căci prin nădejdea ta recunoști că Dumnezeu este bun, milostiv și lesne-iertător, iar această credință nu rușinează, căci Dumnezeu nu este mincinos.

„Făcând așa, vei da mare cinste bunătății fără de margini a lui Dumnezeu, fiind tu totdeauna dator a-L socoti pe El că este nemărginit de milostiv față de noi”.

Sfântul Teofan Zăvorâtul spune că atunci când cădem într-un păcat, este folositor să ne aducem aminte de milele lui Dumnezeu arătate personal.

Acest lucru însuflețește dragostea față de El și aduce inima într-o stare de mulțumire, recunoștință și smerenie.

Dacă vom face așa, greșelile și păcatele noastre pot fi întoarse spre bine și spre folos duhovnicesc dacă vom face așa.

„De vreme ce recunoștința și slăvirea lui Dumnezeu este cea mai înaltă dovadă a unirii noastre vii cu Dumnezeu, atunci rodul căderii tale, dacă te vei purta cu înțelepciune, va fi, cu ajutorul lui Dumnezeu, mai marea ta înălțare către El”.

Aceste sfaturi le dă Sfântul Teofan mai cu seamă celor care „se tulbură și se chinuiesc foarte tare pentru mici greșeli, ca să înțeleagă cât de mare este orbirea lor în această privință”.

Ridicarea imediat după o greșeală este strategia cea mai importantă de continuare a luptei. În caz contrar, riști să abandonezi totul din cauza mâhnirii.

„Astfel vei spori neîncetat în viața ta și vei înainta mereu, fără a-ți irosi vremea și osteneala în zadar”.

Citește și:

Psalmul 6 – leac pentru tulburarea sufletului, depresie, suferințe psiho-fizice
Psalmul 55 – se citește la vreme de frică, deznădejde, tulburare și neliniște sufletească
Rugăciune la vreme de întristare, tulburare și apăsare sufletească

Sursă articol: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Cel ce este tulburat trebuie îndată să-și redobândească pacea sufletească, Războiul Nevăzut, Capitolul 27, Mănăstirea Sihăstria, 2013, pp. 288-289