Cum să alungi definitiv întristarea din suflet și să dobândești pacea lăuntrică

Pricinile și prilejurile de întristare nimeni nu le poate opri sau ocoli. Acestea vor veni, ba încă trebuie să vină, pentru ca noi să cunoaștem deșertăciunea acestei lumi.

Nimeni nu poate alunga tristețea pentru totdeauna din viața sa, însă din suflet poate să o izgonească. Nu prin împotrivire, sau prin mânie. Ci dimpotrivă, prin smerenie și prin prefacerea inimii – care se lucrează prin supunerea față de voia lui Dumnezeu

Sfântul Siluan Athonitul a cunoscut prin experiență că întristarea cuprinde pe om atunci când acesta se împotrivește voii lui Dumnezeu. Se împotrivește adică realității și evidențelor, pentru că tot ce se întâmplă în viața noastră este îngăduit de Dumnezeu.

Cu cât mai vârtos îți dorești ca lucrurile să fie altfel decât sunt, cu atât mai mare va fi întristarea și nefericirea ta.

Cu cât te lași în voia lui Dumnezeu, cu atât inima ta se destinde, corpul tău se detensionează, cugetul se liniștește și simți pace lăuntrică.

Sfântul Siluan ne învață cum să facem și cum trebuie să gândim ca să ajungem la starea această de smerenie mângâietoare.

„Când, prin Duhul Sfânt am cunoscut pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci sufletul meu s-a predat lui Dumnezeu și de atunci primesc toate întristările care vin asupra mea și zic: „Domnul se uită la mine, de ce să mă tem?”

Pe toate trebuie să le primim ca din mâna lui Dumnezeu și dacă vom face așa, viața noastră va deveni mult mai ușoară și fericită.

Cu cât ne antrenăm în gândul că Dumnezeu este la cârma vieții noastre și pe toate le rânduiește spre folosul nostru, cu atât mai multă credință vom căpăta și viața noastră se va ușura nespus.

„Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu, viața e mult mai ușoară, pentru că și atunci când e în boală, în sărăcie și în prigoană, el gândește așa: „Așa i-a plăcut lui Dumnezeu, iar eu trebuie să îndur aceasta pentru păcatele mele”. 

Sfântul Siluan a început să sufere la un moment dat de dureri de cap foarte greu de îndurat. L-a rugat pe Dumnezeu să îl vindece, dar nu L-a ascultat. A gândit apoi că vindecarea nu i-ar fi de folos.

Altă dată, când s-a înecat cu un os și nici medicii nu i-l puteau scpate, s-a rugat Sfântului Pantelimon și îndată a scuipat osul.

„Am înțeles că dacă Domnului nu mă vindecă de durerile mele de cap, înseamnă că e de folos pentru sufletul meu să bolesc astfel”.

Așa gândește un suflet sănătos. Nu se tulbură peste măsură, nu caută cu dinadisul să fie cum vrea el, ci se lasă pe sine în voia Dumnezeului Celui viu și iubitor de oameni.

A avea credință în Dumnezeu înseamnă să fii credincios în orice împrejurare, mai ales în cele dificile. Înseamnă să te încrezi cu toată ființa în pronia Lui cea mântuitoare.

Cel mai important lucru, spune Sfântul Siluan, este pentru creștini să se lase în voia lui Dumnezeu și să facă voia lui. Cum poate ști cineva că trăiește după voia Lui?

„Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ție ți se pare că viețuiești după voia Lui”.

Iată deci, de unde vin întristările. Nu atât din necazuri, boli și ispite, cât din lipsa noastră de încredere și supunere față de voia lui Dumnezeu.

Cel care trăiește după voia lui Dumnezeu nu se tulbură dacă nu dobândește ceea ce vrea. Ci rămâne la fel de liniștit, ca și cum l-ar avea. Iată taina păcii lăuntrice și neîntristării.

„Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de tâlhari, de nimic. Și orice i s-ar întâmpla, el spune: „Așa i-a plăcut lui Dumnezeu”. Dacă e bolnav, gândește: „Înseamnă că am nevoie de boală, altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o”. Și așa se păstrează pacea în suflet și în trup”.

Pacea sufletului este doar a celui care acceptă cu smerenie voia lui Dumnezeu. Unul ca acesta nu se îngrijorează de nimic și nimic nu îl copleșește.

„Dacă întristările noastre ne par mari, aceasta înseamnă că nu ne-am predat încă voii lui Dumnezeu”.

Sufletul celui care se lasă în grija Domnului are multă odihnă, pentru că „știe din Sfânta Scriptură cât de mult ne iubește și veghează asupra sufletelor noastre, ca toate să se facă vii prin harul Său în pace și iubire”.

În temeiul acestei credințe și a nenumărate dovezi de iubire a lui Dumnezeu față de noi se cuvine să nu ne îngrijorăm nici să ne întristăm peste măsură.

„Cine s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu, acela nu se întristează de nimic, chiar dacă ar fi bolnav, sărac și prigonit. Sufletul știe că Domnul poartă grijă de noi cu milostivire”.

Citește și:

Cu cât mai puțină este credința noastră, cu atât mai multă ne este și tristețea – Sfântul Nicolae Velimirovici
Ai o boală, o tristețe? Lasă-L pe Dumnezeu să te conducă așa cum știe – Părintele Efrem Katunakiotul
Dacă vrei să scapi de tristețe, nu-ți lipi inima de nimic și de nimeni – Sfântul Nicon de la Optina

Sursă articol: Ortodoxia Tinerilor, Voia Domnului sau voia mea? https://ortodoxiatinerilor.ro/voia-domnului-sau-voia-mea/