Pentru a avea întotdeauna pace în suflet trebuie să ne lăsăm total în grija lui Dumnezeu

Așa cum, prunci fiind, aveam un sentiment adânc de siguranță în brațele mamei, tot așa trebuie să ne simțim și acum, mari fiind, în brațele Părintelui ceresc.

Părinții trupești pot pleca de lângă noi – mai devreme sau mai târziu, însă Dumnezeu nu ne părăsește niciodată. El rămâne cu noi până la sfârșit.

Pentru a simți permanent căldura Lui părintească, trebuie să rămânem și noi lângă El. Să nu ieșim din cuvântul Lui, să nu ne abatem pe căi greșite, care ne duc în țări străine.

Dumnezeu ne iubește mai mult decât orice tată și mamă pământească. El se îngrijește de noi în cele mai mici detalii.

Și cu cât ne încredem în El și ne lăsăm mai în voia Lui, cu atât mai mult vom simți ajutorul și sprijinul Lui.

Atunci când îți încredințezi viața lui Dumnezeu, El este cumva „obligat” să te ajute.

Pentru a ne lăsa în voia Lui trebuie să avem încredere deplină în El, în iubirea Lui, în pronia Lui mântuitoare.

Această predare a noastră în voia lui Dumnezeu ne dă un sentiment de pace și liniște. Chiar dacă nu știm ce va fi în viitor, ce se va întâmpla cu noi, încredințarea că Dumnezeu poartă de grijă ne păzește netulburați.

Totul pleacă de la modul în care gândim și cum ne raportăm la viață.

„Nu este greu, trebuie doar să spui că, din ziua în care te-ai hotărât, nu vei mai fi tulburat de nimicuri, nu te vei mai supăra pe aproapele și tot ce ți se va întâmpla vei primi cu mulțumire, fără a crâcni, considerând greutățile ca plată pentru păcatele săvârșite”.

Acesta este modul sănătos de a gândi, de a ne raporta la necazuri și încercările din viață. Atunci când vom lua hotărârea să ne schimbăm mintea, atunci vom lucra cu adevărat pocăința. Căci pocăința (metanoia) asta înseamnă: să-ți înnoiești mintea. Aceasta este calea de a ne elibera de patimi și de egoismul care ne ține captivi în ele.

„Ca să avem întotdeauna pace în suflet trebuie să ne lăsăm total în grija Domnului, pentru ca El să trăiască în noi și noi în El”.

Dacă nu Îi facem lui Dumnezeu loc în viața noastră și nu Îl lăsăm să lucreze, ne vom zbate în zadar, ca un pește pe uscat.

A te lăsa în voia lui Dumnezeu nu înseamnă o invitație la pasivitate sau o dez-responsabilizare din partea ta. Dimpotrivă, înseamnă să te pui în lucrare și să începi să faci voia lui Dumnezeu.

„Atunci când vom trăi după voia lui Dumnezeu și nu după a noastră, toate se vor așeza la locul lor, iar sufletul va avea pace, liniștindu-se”.

Această liniște sufletească ne va însoți oriunde vom merge. Va fi cu noi în orice împrejurare ne vom afla. Va rămâne cu noi chiar și în ispite, primejdii și necazuri.

Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea v-o dau Eu, spune Mântuitorul. Această precizare arată că pacea Duhului Sfânt nu este influențată de nimic exterior, de nimic material, ci este statornică și neschimbată. Pacea noastră este Hristos și numai în El putem afla adevărata liniște și împlinire.

Citește și: 

Cum să-ți păstrezi pacea în ispite – metoda Sfântului Porfirie
Oamenii duhovnicești au întotdeauna pace, indiferent de câte necazuri li se întâmplă
Calea cea mai scurtă către lipsa de întristare și pacea sufletului

Sursă articol: Arhimandritul Ambrozie Iurasov, Cum îți poți păstra pacea sufletească? Doxologia: https://doxologia.ro/cum-iti-poti-pastra-pacea-sufleteasca