Dacă vrei să scapi de TRISTEȚE, nu-ți lipi inima de nimic și de nimeni – Sfântul Nicon de la Optina

Există mai multe tipuri de tristețe, îndeosebi una lumească, de tip sentimentalist, și una duhovnicească, ce vine ca urmare a pocăinței și a părerii de rău pentru greșelile făcute.

Cei mai mulți dintre noi suferim de o tristețe provocată de atașarea noastră de lucrurile materiale sau de anumite persoane, care la un moment dat dispar din viața noastră. Această tristețe este amăgitoare, deoarece toate lucrurile acestei lumi sunt pieritoare.

Sfântul Nicon de la Optina

De aceea nu trebuie să ne lipim inima de ele. Trebuie să avem iubire în suflet pentru toți și toate, dar să nu dezvoltăm din aceasta o patimă sau o dependență. Iubirea pătimașă este de la cel rău.

Unul din marii stareți de la Optina, Sfântul Nicon, spunea că tristețea omului vine din faptul că se atașează de lucrurile văzute:

„Dacă vrei să scapi, nu-ți lipi inima de nimic și de nimeni.”

Inima noastră trebuie să fie lipită de Dumnezeu, precum zice în Psalmul 72 (27): „Iar mie, a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea”.

Sfântul Nicolae Velimirovici spunea că trebuie să le căutăm pe cele nevăzute, și nu pe cele văzute. Asemenea celor care cumpără nuci, și nu se uită la coajă, ci la miez, și Dumnezeu caută la noi după inimă: „Prin coaja cea trupească, El privește în miezul tău, în inima ta, și caută la inima ta.” El zice: Fiul meu, dă-mi inima ta!

„Niciodată nu a existat, nu există și nu va exista un loc fără tristețe pe pământ”. Cu toate acestea, spunea Starețul Nicon, locul fără tristețe poate fi numai în inimă, atunci când Dumnezeu este prezent în ea și locuiește în acel om.

Sfântul Nicolae Velimirovici spunea: „Fericiți sunt cei ce din tinerețe nu s-au îndrăgostit de nici o frumusețe trecătoare și muritoare, ci de Ziditorul lor, a Cărui putere nu slăbește, și a Cărui frumusețe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va răspunde cu dragoste însutită, și inima lor Dumnezeu o va rândui lângă inima Sa.”