Ai o boală, o tristețe? Lasă-L pe Dumnezeu să te conducă așa cum știe – Părintele Efrem Katunakiotul

Citirea vieților sfinților este o practică tămăduitoare pentru sufletul chinuit de patimi, pentru cei împovărați de necazuri sau tulburați de valul ispitelor.

Cele pe care le învățăm din pilda sfinților ne pot ajuta să înfruntăm mai ușor greutățile prin care ne este dat să trecem. Nimeni nu poate scăpa de necazuri, de aceea trebuie să ne înarmăm cu armele potrivite pentru a rezista atacului care vine de la diavoli, de la lume, de la propriile patimi.

 

Armele cu care trebuie să luptăm nu sunt arme de foc, ci arme duhovnicești: rugăciunea, smerita cugetare, îndelunga-răbdare, blândețea.

„Fiecare om are crucea sa. Suntem creștini și-L avem ca model pe Hristos. El a urcat pe Golgota… dacă într-adevăr pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne și slăvim (Romani 8, 17)”.

Cel mai înalt model de viețuire este fără îndoială Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. La pătimirile Lui trebuie să cugetăm atunci când simțim că ne pierdem nădejdea și puterea de a merge mai departe.

Nimeni nu a suferit atât de mult ca Mântuitorul Hristos, pentru că peste rănile trupului Său s-au adăugat învinuirile, ocările, batjocoririle, nedreptățile suferite de la cei fără de lege. El a murit ca noi să trăim.

După Mântuitorul, îi avem model pe sfinți, care au pătimit chinuri greu de imaginat pentru dragostea lui Dumnezeu și pentru mântuirea sufletului.

Pilda pe care o învățăm de la ei este răbdarea cu care le-au suferit pe toate și dragostea față de prigonitori.

„Sfinții niciodată n-au cerut să scape de necazuri. Ci să le dea Dumnezeu răbdare! Deoarece în răbdare se dobândește răsplata. În răbdare se primește cununa mucenicească, nu în bucurie. De aceea să nu deznădăjduiască omul”.

Iată ce trebuie să facem ca să ne mântuim. Să nu căutăm înlesniri, întâietăți, confort și bunăstare. Ci să răbdăm până la sfârșit, după cuvântul Domnului.

„Ai o boală? Ai o tristețe? Lasă-L pe Dumnezeu să te conducă așa cum știe El. Ce ține de noi e să facem răbdare și să zicem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”

Să nu ne pierdem nădejdea. Încrederea în Dumnezeu și supunerea față de pronia și voia Lui, împreunate cu rugăciunea, sunt cele mai bune mijloace de depășire a greutăților.

Sursă: Doxologia, Gheorghios S. Kroustalakis, Gheronda Efrem Katunakiotul. Teologul și pedagogul pustiei, Editura Egumenița, p. 297: https://doxologia.ro/rabdare-se-dobandeste-rasplata