Rugăciune către Maica Domnului pentru teama de moarte

Unde poate găsi omul un sprijin mai puternic în clipele grele ale acestei vieți decât la Maica Vieții?

Pe cine poate avea un ajutor mai mare în clipa morții și în ziua Judecății decât pe cea care mijlocește neîncetat pentru mântuirea noastră?

Viața noastră este plină de necunoscute și incertitudine. Cu toate acestea, un lucru este sigur: cu toții vom muri. Dacă putem fi siguri de ceva, acela este că vom părăsi această viață și acest trup și ne vom duce la Domnul.

Cu fiecare prieten și om drag care se sfârșește avem prilejul să ne întărim mai mult în această convingere că va veni și ceasul sfârșitului nostru. Iar aceasta nu trebuie să ne fie spre îngrozire.

Cugetarea la moarte trebuie să ne aducă înțelepciune și luminarea minții și nicidecum spaimă. Gândul la moare trebuie să ne aducă într-o stare de pocăință și smerenie – care curățesc sufletul și îl pregătesc pentru întâlnirea cu Dumnezeu.

Părintele Sergiy Baranov din Rusia spune că gândul la moarte este un dar al lui Dumnezeu. Pomenirea morții o numește un simț al timpului, care are menirea să ne aducă într-o stare de trezvie și înțelepciune.

Acest simț al timpului ne ajută să înțelegem lucrurile în profunzime și să găsim sensul petrecerii noastre pe pământ și al strămutării noastre în cealaltă viață.

Gândul la moarte te ajută să îți rânduiești viața aceasta în așa fel încât să o dobândești pe cea veșnică. Te ajută să trăiești simplu, smerit și în pace cu toți. Te ajută să te dezlipești de toate cele materiale care împiedică sufletul să se înalțe ușor către Dumnezeu.

„Când oamenii au un simț constant al timpului, iau totul ca fiind efemer. Tot ceea ce întâlnesc în viața lor – atât tristeți, cât și bucurii”.

Cei care sunt conștienți de veșnicia care îi așteaptă după ieșirea din această lume trăiesc echilibrat. Nu se bucură în mod exagerat, pentru că știu că bucuriile pământești sunt trecătoare.

Nu se întristează în mod excesiv. Încercările și greutățile le depășesc cu smerenie, blândețe și răbdare. Nici bucuria, nici tristețea nu durează mult.

Când cugeți la moarte, începi să percepi simțul timpului, pe care părintele Sergiy îl numește și „simțul morții”.

Cei care au acest simț se smeresc și îndură totul cu o liniște a sufletului. La această înțelepciune se ajunge după încercări și greutăți. „Suferința și viața însăși îl înțelepțesc pe om”.

Mitropolitul Antonie de Suroj spune că cei care se tem de moarte se tem de viață.

„Numai când vom putea privi în față moartea, de-i vom găsi sensul și de ne vom determina atitudinea noastră față de ea, numai atunci vom fi capabili să trăim fără frică și în toată plinătatea capacităților noastre”.

Rugăciune către Maica Domnului pentru teama de moarte

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

„O, Preasfântă Împărăteasă, Născătoare de Dumnezeu, primește nevrednica noastră rugăciune și ne izbăvește de răutatea vrăjmașilor și moartea năprasnică.

Și ne dăruiește pocăință înaintea sfârșitului nostru, milostivindu-te spre noi și primind rugăciunile noastre preschimbă-ne suferințele în neașteptate bucurii. Și ne izbăvește, Stăpână, de toate necazurile și de toate relele.

Și ne învrednicește pe noi, păcătoșii robii tăi, ca la a doua venire a Fiului tău, Hristos Dumnezeul nostru să fim moșteni, învrednicește-ne Împărăției cerului alături de toți sfinții, în viața cea fără de sfârșit. Amin”.

Citește și:

Rugați-vă Maicii Domnului și ea va alunga toți demonii de la noi după moarte
Psalmul 22 – pentru liniștirea sufletului și alungarea fricii de moarte
Cine își păzește conștiința curată moartea îl găsește fericit și pregătit

Surse articol:

1. Mitropolitul Antonie de Suroj, Cei ce se tem de moarte se tem de viață, Doxologia: https://doxologia.ro/cei-ce-se-tem-de-moarte-se-tem-de-viata
2. Archpriest Sergiy Baranov, Sense of time, Iveron Monastery: https://www.youtube.com/watch?v=qFI_FGbVgPU&ab_channel=IVERONMONASTERY.ORSK.RUSSIA
3. Părintele Arsenie Boca, Rugăciune către Maica Domnului (teama de moarte), Cărarea Împărăției și Psaltirea lui David, Psalmii 31-60, Vol. II, Editura Cristimpuri, Ploiești, 2014, p. 215