Câtă nevoie avem de necazuri pentru a dobândi fericita veșnicie! – Sfântul Macarie de la Optina

Sfântul Macarie de la Optina consideră necazurile o cercetare a lui Dumnezeu. Această cercetare arată efectiv nespusa iubire a lui Dumnezeu față de noi. Ea vădește grija pe care Dumnezeu o poartă, ca un Părinte iubitor, fiilor Săi.

Dumnezeu se îngrijește de noi în cele mai mici detalii. Dar mai mult decât orice, voiește mântuirea noastră. De aceea îngăduie, la vreme potrivită, anumite încercări.

„Sfânta noastră credință ne învață câtă nevoie avem de necazuri pentru a dobândi fericita veșnicie în viitor”.

A vedea necazurile ca pe o cercetare dumnezeiască pentru păcatele pe care le-am săvârșit este un simțământ creștinesc, spune Părintele Macarie.

Și dacă este o pedeapsă pentru păcate, o putem face să fie în folosul nostru doar dacă ne pocăim și pune început bun vieții noastre. Cel mai important lucru în necazuri este să nu deznădăjduim.

„Prin credință căutați întărire în cuvântul lui Dumnezeu; aceasta este hrană pentru suflet și balsam tămăduitor pentru rănile noastre sufletești, în necaz dulce mângâiere”.

Necazul este certarea părintească a lui Dumnezeu, care se face spre îndreptare și nu spre pierzanie.

„Fiule, nu disprețui certarea Domnului și nu simți scârbă pentru mustrările Lui. Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubește și ca un părinte pedepsește pe feciorul care îi este drag” (Solmon 3, 11-12).

În același fel ne încurajează și Sfântul Apostol Pavel, când zice să nu ne descurajăm când suntem certați de Domnul.

„Că pe cine îl iubește Domnul îl ceartă și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește” (Evrei 12, 6).

Această purtare a Domnului este plină de dragoste și vădește purtarea Lui de grijă părintească: „Răbdați spre înțelepțire, Dumnezeu se poartă cu voi ca față de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepsește?” (Evrei 12, 5-7).

Încercările pe care Dumnezeu le îngăduie să vină asupra noastră nu trebuie privite ca pe o pedeapsă, ci ca pe un ajutor spre mântuire.

Citește și – Dumnezeu îngăduie suferința și necazurile ca să ne sfințim

Părintele Macarie spune că necazurile și suferințele îndurate în această viață ne aduc bunătățile cele veșnice.

Căci „prin multe necazuri se cuvinte nouă să intrăm întru Împărăția cerurilor”, spune Sfântul Apostol Pavel (Fapte 14, 22).

Calea și ușa pe care se intră în Împărăția cerurilor este îngustă și strâmtă. Este acea via dolorosa pe care a mers mai întâi Hristos.

De aceea trebuie să vedem în necazuri mâna lui Dumnezeu care schimbă macazul vieții noastre și ne pune pe un făgaș bun. Necazurile și greutățile nu înseamnă părăsirea noastră de către Dumnezeu. Dimpotrivă.

„Dacă vă găsiți pe calea cea largă, El vă aduce pe cea necăjită, prin care se ajunge în viața veșnică. Primiți aceasta cu credință și cu nădejde și aduceți Domnului muțumită pentru negrăita Lui milostivire față de dumneavoastră. Aceasta vă va aduce ușurare și mângâiere în necazurile pe care le aveți, iar dacă va fi voia lui Dumnezeu, chiar și deplina izbăvire de ele”.

Sfântul Ignatie Briancianinov spune că necazurile sunt paharul cel plin de amărăciune pe care l-a băut Hristos.

„Cel ce nu s-a împărtășit de acest pahar nu e în stare să moștenească fericirea cea veșnică”.

Citește și – Fericirea sfinților în ciuda lipsurilor, suferinților și necazurilor – Părintele Sergiy Baranov

Surse articol:

1. Sfântul Ignatie Briancianinov, Prin multe necazuri se cuvinte nouă a intra întru Împărăția cerurilor, Mănăstirea Suruceni: https://manastireasuruceni.md/sfaturi-duhovnicesti/prin-multe-necazuri-se-cuvine-noua-a-intra-intru-imparatia-lui-dumnezeu.html
2. Sfântul Macarie de la Optina, De ce avem nevoie de necazuri, Învățături, Editura Sophia, București, 2021, pp. 26-29