Boala înainte de moarte este mântuitoare – ea vine din milostivirea lui Dumnezeu

Orice sfânt va spune că lucrurile rele și grele din viața noastră sunt îngăduite de Dumnezeu cu un scop bun.

Doar sfinții pot să vadă în boală un prilej de curățire și sfințire, o șansă de mântuire, o scară către cer.

Cu toții am avut cazuri în familie sau între apropiați care s-au sfârșit din viață după o suferință mai mult sau mai puțin îndelungată.

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că boala, înainte de moarte, vine din milostivirea lui Dumnezeu. Acele clipe de durere, de angoasă, de multă suferință, au ca scop curățarea omului, ispășirea păcatelor în unele cazuri și detașarea sufletului de cele materiale.

Este greu să ne imaginăm cum arată lumea în care vom intra după moarte. În momentul în care funcțiile noastre vitale vor înceta, sufletul va ieși din trup și va zbura ca o pasăre spre cer. Avem nevoie de o pregătire temeinică pentru noua viață spirituală în care vom merge.

Cu toate că boala înainte de moarte este greu de dus, ea este mai bună decât o moarte năpraznică. Când mori pe neașteptate, nu mai ai timpul necesar să cugeți la veșnicie, să te pocăiești pentru păcate, să te spovedești, să te împaci cu semenii.

Boala înainte de mare ne dă practic un mic răgaz să ne pregătim.

Cineva, fiind pe patul de moarte, spunea celor din jur cu glas smerit: „Nouă luni de zile m-am chinuit ca să vin în această lume: oare sunt mult nouă luni de chin ca să ies din ea?”

Starețul Nichita de la Valaam se temea de moartea năprasnică, de aceea se ruga lui Dumnezeu ca înainte de sfârșit să îi trimită o boală.

Îi cerea lui Dumnezeu să îi dea o suferință cât mai grea și îndelungată. Aceasta o căuta deoarece era încredințat că prin răbdarea bolii Îl va pleca măcar puțin spre milostivire pe Dumnezeu.

Inima înfrântă și smerită pe care o aduce boala poate să Îl îmblânzească pe Dreptul Judecător.

Dacă vream Dumnezeu poate socoti chinul îndurat pe patul bolii în locul faptelor bune pe care nu le-am săvârșit.

Unii părinți spun că oamenii din zilele cele din urmă se vor mântui prin necazuri și ispite.

„Cu adevărat, boala înainte de moarte are o mare însemnătate. Ea le-a adus multor păcătoși veșnica mântuire”.

Mulți oameni trăiesc în neștiință și în întunericul necredinței, necunoscându-L pe Dumnezeu. Unii ajung să Îl descopere în urma unei suferințe trupești și să se căiască pentru viața pe care au dus-o, departe de Dumnezeu.

„Mii de păcătoși au luat cunoștință de Dumnezeu și de sufletul lor de-abia în vremea bolii dinainte de moarte. Și luând cunoștință despre aceste două mari realități, pe care le uitaseră toată viața, s-au pocăit cu amar, și-au plâns viața cheltuită nebunește, s-au împărtășit”.

O astfel de experiență, aparent negativă prin trăirea ei, poate să devină mântuitoare dacă omul se deschide spre Dumnezeu și înțelege taina suferinței.

„Curățiți prin lacrimile lor și prin sângele lui Hristos, s-au învrednicit să intre în luminatele curți cerești. Este limpede, așadar, că boala înainte de moarte vine din milostivirea lui Dumnezeu”.

Până și rudele și prietenii noștri se pot folosi de suferința celui bolnav. Aceștia pot ajunge la o înțelegere profundă și duhovnicească asistând sau participând la pocăința muribundului și apropierea lui de Dumnezeu.

Iar ce care îngrijesc de bolnavi vor primi răsplată pentru fapta dragostei lor.

Citește și: „Oare boala noastră nu face parte din planul iubirii lui Dumnezeu pentru noi?” – cum să te rogi când ești bolnav

Sursă articol: Cuvânt de Folos, Sfântul Nicolae Velimirovici, Boala înainte de moarte vine din milostivirea lui Dumnezeu: https://cuvantdefolos.ro/boala-inainte-de-moarte-vine-din-milostivirea-lui-dumnezeu/