Folosiți-vă de leacurile doftoricești, dar nu vă puneți nădejdea în ele, ci în Dumnezeu

O cuvântare deosebit de valoroasă a Sfântului Ioan regăsită în Filocalia, vol. 11, face referire la sănătatea trupului și a sufletului.

Într-un din scrisorile duhovnicești pe care le-a primit, Avva Ioan răspunde la întrebări despre boală, vindecare și credință.

Uneori se dă pe sine ca exemplu, alteori se folosește și de înțelepciunea cea dată de Dumnezeu.

Sfântul Ioan ne sfătuiește să folosim leacurile doctoricești care ne-au fost lăsate spre tămăduirea trupului. Însă fără a ne punem toată nădejdea în ele.

Nădejdea vindecării noastre trebuie să o punem doar în Dumnezeu, căci El este Cel care „dă moartea și viața”, după cum spune în Deuteronom: „Eu bat și Eu vindec”. Nimeni nu se vindecă fără voia lui Dumnezeu, fără harul Său  tămăduitor.

Avva Ioan spune despre sine că atunci când a fost bolnav nu s-a dus pe la medici, nici nu a pus leacuri pe rănile sale. Iar aceasta nu din virtute, ci pentru a nu împovăra pe cineva, făcându-l să aibă grijă de el.

Această experiență o aduce înaintea noastră pentru a ne îndemna la răbdare și îndelungă-răbdare. Ba încă ne dă exemplu și pe multele femei care rabdă dureri trupești, lăsându-se cu totul în seama lui Dumnezeu, rușinând pe mulți bărbați cu tăria și răbdarea lor.

„Fericit este cel ce poate să rabde, căci se face părtaș răbdării lui Iov”.

O avem ca pildă pe femeia cu scurgere de sânge, care după ce și-a cheltuit toată averea pe la doctori, și-a schimbat mintea și a alergat cu credință la „Marele și Duhovnicescul Doctor ceresc, care tămăduiește și sufletele trupurilor”.

De multe ori, oamenii bolesc nu doar trupește, ci și sufletește și nu-și dau seama. Se duc la medici și iau tratamente dar uită să se pună în ordine cu sufletul, să se cerceteze pe ei înșiși, să se spovedească, să se împărtășească.

Un alt exemplu este sutașul, care a crezut că Hristos poate să-l vindece pe slujitorul său care bolea, numai prin cuvânt.

„Să mai aduc vorba de credința și de smerenia sutașului, care nu numai că a lăsat doctorii și vracii timpului și a căzut la Stăpânul, ci s-a și socotit pe sine nevrednic să-L ducă în casa sa, ci I-a spus cu credință puternică: „Spune numai cu cuvântul și se va tămădui sluga mea”.

Sfinții Părinți nu sunt împotriva medicamentelor și tratamentelor prescrise de doctorii trupești, însă este nevoie și de credință pentru a ne vindeca.

„Să folosim leacurile ca unii ce n-au ajuns încă la desăvârșire, dar nu trebuie să ne punem nădejdea în ele, ci în Dumnezeu”. El este Cel care are putere asupra vieții și asupra morții, El omoară și înviază.

Nimeni nu se poate face sănătos dacă Dumnezeu nu voiește. Tot așa, nimeni nu poate muri fără hotărârea lui Dumnezeu, chiar de-ar fi mușcat de zeci de mii de șerpi veninoși. Chiar mușcătura însăși se produce prin voia lui Dumnezeu”.

Să avem credință că, dacă vrea, Dumnezeu poate să ne scoată din orice vătămare și primejdie.

„Dacă Dumnezeu ne dă bunătățile veșnice cele negrăit de mari și de prețioase, oare nu va putea El, bunul, cu mult mai mult să ne dea acest mic dar al sănătății?”

Dar nu trebuie să cerem cu dinadinsul sănătate, pentru că nu știm dacă suferința nu ne este cumva îngăduită pentru răscumpărarea păcatelor.

„El știe mai bine decât noi ceea ce este de folos sufletului și trupului nostru și cu cât îl lasă să fie mai chinuit în trup, cu atât îi aduce mai multă ușurare de păcatele săvârșite”.

Dacă El va îngădui să bolim în continuare, aceasta să ne fie spre încredințarea că ne este de folos.

„Prelungirea bolii sau sfârșitul ei țin de preștiința lui Dumnezeu. Cei ce se lasă deci cu desăvârșire în seama lui Dumnezeu sunt scăpați de grijă și El face cum voiește și cum este de folos”.

Sănătoși sau bolnavi de suntem, trebuie să se predăm lui Dumnezeu din toată inima, până la moarte.

Citește și: Boala înainte de moarte este mântuitoare – ea vine din milostivirea lui Dumnezeu

Sursă articol: Filocalia.ro, Credința: https://www.filocalia.ro/scrieri/18/Credinta