Psalmul 37 – o rugăciune cu mare putere de vindecare a bolilor

Cartea Psalmilor poate fi văzută o carte a leacurilor. Mulți din psalmii pe care îi găsim acolo au un rol terapeutic.

De pildă, psalmul 37 este considerat un psalm penitențial, sau un psalm al pocăinței.

În viața duhovnicească, boala este de multe ori privită ca o consecință a păcatelor. Legătura dintre suferința trupească și fărădelegi este înfățișată de altfel în Sfânta Scriptură.

Mântuitorul vindecă de multe ori pe cei bolnavi după ce îi slobozește de păcatele lor. Însă nu înainte să vadă la aceștia părere de rău pentru faptele lor și dorința de a se îndrepta.

Boala nu este o pedeapsă, ci o consecință a propriilor noastre fapte și alegeri în viață. Nu Dumnezeu este Cel Care ne pedepsește pentru păcate. Suferința vine ca o urmare a încălcării poruncilor lui Dumnezeu.

Vindecarea trupului nu poate fi realizată în lipsa vindecării sufletului. Acesta bolește din cauza patimilor care ne înrobesc.

În Psalmul 37, profetul David face pomenire de păcatele sale, dar și de vindecarea pe care Domnul o dă celor care se pocăiesc.

Întregul psalm arată starea deplorabilă a celui care păcătuiește. Nu numai trupul bolește, ci și sufletul și întreaga ființă din pricina păcatelor.

David Îi cere lui Dumnezeu să nu îl pedepsească, să nu se mânie cu urgie asupra lui, nici să se îndepărteze de la el.

Sfinții Părinți consideră psalmul 37 o rugăciune cu putere mare de vindecare a bolilor.

În tradiția veche se crede că psalmul 37 este o rugăciune pentru leproși sau cei cu boli grave.

Adevărata tămăduire începe cu mărturisirea păcatelor, după cum face și proorocul David în acest psalm. De aceea spovedania are un rol important în actul de vindecare, prin slobozirea pe care o oferă penitentului.

„Psalmul constituie o rugăciune cât se poate de potrivită în pregătirea pe care o face omul înainte de a-și mărturisi păcatele prin Sfânta Taină a Spovedaniei”.

Împăratul David nu se îndreptățește pe sine, nici nu se sfiiește să-și tăinuiască propriile păcate. Suferința lui nu este pricinuită doar de răutătatea celor care îl războiesc, ci și de propriile sale greșeli.

În versul al treilea spune: „Nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele”. Și puțin mai încolo zice: „Fărădelegile mele au covârșit capul meu”.

Adevărata tămăduire începe cu mărturisirea păcatelor, după cum face și proorocul David în acest psalm. De aceea spovedania are un rol important în actul de vindecare, prin slobozirea pe care o oferă penitentului.

„Psalmul constituie o rugăciune cât se poate de potrivită în pregătirea pe care o face omul înainte de a-și mărturisi păcatele prin Sfânta Taină a Spovedaniei”.

Psalmul 37

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

„Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.

Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.

Chinuitu-m-am și m-am gârbovit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.

Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei, și aceasta nu este cu mine.

Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.

Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit.

Că eu spre bătăi gata sunt, și durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;

Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau că urmam bunătatea.

Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele”.

Citește și: Psalmul 22 și psalmul 102 – psalmii însănătoșirii

Sursă articol: Părintele Arsenie Boca, Psalmul 37, – Cărarea Împărăției și Psaltirea lui David, Psalmii 31-60, Vol. II, Editura Cristimpuri, Ploiești, 2014, pp. 50-51