Psalmul 37

Psalmul 37 poate fi inclus în psalmii terapeutici, pe care îi putem citi atunci când avem o suferință fizică sau sufletească.

Sfântul Arsenie Capadocianul folosea psalmii în diferite trebuințe și situații. Psalmul 37 îl citea atunci când cineva avea dureri de maxilare „din pricina dinților stricați”.

Psalmul 37 – se citește pentru dureri de dinți, dureri de oase

Nu știm de ce a considerat că acest psalm se potrivește durerilor de dinți. Însă există acolo un stih care face referire la durerile de oase:

„Nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele”. Întregul psalm vădește durerea care vine din pricina păcatelor.

Proorocul David arată lămurit că suferința lui se trage din cauza păcatelor pe care le-a săvârșit în trecut. „Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale”.

David își aduce aminte de fărădelegile sale și consideră suferința o urmare a acestora.

„Nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că șalelele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu”.

Întreaga lui ființă suferă și bolește. Simte apăsarea păcatelor și mâhnirea care vine de pe urma lor, de aceea de două ori spune că nu este vindecare în trupul său.

Arhimandritul Emilianos Simonopetritul spune că David a scris psalmul 37 din cauza păcatului său îndoit, în timpul răscoalei lui Avesalom.

A rămas cu acel păcat timp de un an fără să știe că a greșit înaintea Domnului. Nu a conștientizat păcatul până când Profetul Natan nu i-a dezvăluit aceasta.

Atunci a simțit realmente că a greșit și a mărturisit: „Am păcătuit Domnului”. Chiar dacă Dumnezeu l-a iertat pentru pocăința lui sinceră și fierbinte, totuși nu l-a ferit de urmările păcatelor.

De aceea, atunci când necazurile îl împresurau, David își aducea aminte de păcatele lui și plângea pentru ele cu amar. De aceea a zis: „Fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu este înaintea mea pururea” (Ps. 50, 4).

Ba conștientiza încă și consecințele păcatelor sale, de aceea a zis: „Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu” (Ps. 50, 5).

Psalmul 37 ne pune înainte ca leacuri duhovnicești pocăința, plânsul pentru păcate și spovedania. Pomenirea păcatelor proprii ne ajută să rămânem într-o stare de smerenie și să primim fără cârtire „plata necazurilor”.

Atunci când suntem încercați cu boli și dureri, să ne aducem aminte și noi de păcatele noastre și dacă a rămas ceva nemărturisit, să nu tăinuim, ci să ne spovedim curat. Ascunderea păcatelor adâncește și mai mult rănile păcatelor și mai mare se face povara lor asupra noastră.

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

„Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.

Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.

Chinuitu-m-am și m-am gârbovit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.

Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei, și aceasta nu este cu mine.

Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.

Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit.

Că eu spre bătăi gata sunt, și durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;

Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau că urmam bunătatea.

Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele”.