Dumnezeu transformă suferința și necazul în binecuvântare – Ps. Benedict

În toate se cuvine să vedem mila lui Dumnezeu. Căci nimic nu se întâmplă fără voia Lui și tot ce vine de la El este spre binele nostru. Chiar și cele rele și greu de dus.

Un cuvânt înțelept spune că tot binele de care avem parte este de la Dumnezeu și tot răul care ni se întâmplă este prin îngădința Lui.

Necazurile nu sunt pedepse, ci atenționări că viața noastră merge pe un făgaș greșit. Necazurile sunt prilejuri de a ne apropia mai mult de Dumnezeu și a dori mântuirea noastră. Însă depinde de fiecare, dacă le exploatează în sens duhovnicesc sau nu.

Dumnezeu îngăduie răul în viața noastră, dar nu ne lasă singuri. Nu ne pune niciodată pe umeri un jug prea greu. Crucea pe care o dă fiecăruia a fost bine măsurată înainte.

Și dacă cineva are o cruce grea, însă că poate să o ducă. Bineînțeles, cu ajutorul Celui Care i-a dat-o și Care a purtat-o El mai întâi.

„Avem o viață grea, chinuită. Nu ne-o schimbă nimeni, ci doar căpătăm putere ca în această viață grea să fim puternici, să avem și bucurie. Și Dumnezeu este prezent aici în ea și ne ajută”, spunea Schimonahia Siluana.

Suferința își are rolul ei în mântuire. Cu toții visăm la o lume în care domnește dreptatea, pacea și bunăstarea.

Dar cum ar arăta cu adevărat o lume din care lipsește suferința, boala și lipsurile? Nefiind maturizați din punct de vedere duhovnicesc, o stare de bine continuuă ar putea să ne facă mai răi. Dacă ne-ar fi tot timpul bine am putea deveni indiferenți față de aproapele, insensibili la nevoile lui.

Preasfințitul Benedict Bistrițeanul spunea într-o predică recentă că atunci când toate îți merg din plin, ai tendința să îți centrezi toată atenția pe tine și să uiți de alții.

„Cum ne mai comportăm noi atunci când suntem sănătoși și ne merge bine? Suntem foarte grăbiți, în general. Avem afaceri, avem servicii, avem pământ, avem multe lucruri de făcut”.

Această grabă permanentă nu duce la bine, ci duce la nepăsarea față de ceilalți și față de propria mântuire.

„Nu avem timp de biserică, de familie, nu avem timp de a gândi cine suntem, pentru ce ne-a adus în lumea aceasta Dumnezeu și ce avem de făcut”.

Or, când suntem afectați de vreo neputință trupească sau de vreo lipsă, graba aceasta dispare treptat. Ne oprim din alergătură și căpătăm răgaz să reflectăm asupra lucrurilor cu adevărat important în viață.

Un alt pericol care ne-ar paște dacă am avea totul este mândria. Atunci când nu ne lipsește nimic suntem tentați să privim totul cu superioritate, cu îngâmfare. „Ne socotim mai speciali și de regulă privim de sus pe ceilalți”.

Iată cheia în care trebuie să înțelegem rolul necazurilor și lipsurilor. „Dumnezeu îngăduie suferința tocmai pentru a pune capăt acestor stări. Pentru că nu ar fi de dorit să ne prindă moartea nici privind cu superioritate pe ceilalți, nici grăbindu-ne la nesfârșit fără să înțelegem ce este viața aceasta și cu atât mai mult, nu ar fi bine să ne prindă moartea fiind indiferenți la cei de lângă noi, la suferințele, necazurile și problemele lor”.

Citește și – Dumnezeu îngăduie suferința și necazurile ca să ne sfințim

Suferința, boala și durerea există atâta timp cât există păcatul. „Dacă noi ne-am schimba viața, dacă noi ne-am apropia de El și apropiindu-ne de El ne apropiem și de ceilalți la modul cel mai sănătos, atunci n-ar mai fi nevoie de suferință, de boală, pentru că păcatul este cel care aduce boala și suferința”.

Să nu dăm vina pe Dumnezeu pentru suferința din lume, pentru că Dumnezeu nu a creat nici răul, nici durerea, nici suferința. Faptele noastre cele rele ne aduc multă suferință și tulburare.

Dar Domnul, în milostivirea și iubirea Lui de oameni, preface această suferință într-un prilej de mântuire. „Dumnezeu transformă suferința și boala ca și pedeapsă pentru păcate într-o binecuvântare”.

Binecuvântarea care vine din suferință aduce cu sine schimbarea vieții, aduce luminarea și înțelepțirea omului. Nu sunt acestea daruri minunate?

„Cei care, măcar o dată în viață au trăit suferința și boala la modul profund, știu transformarea pe care poate să o aducă în viața lor”.

Un om trecut prin suferință și necaz „vede lucrurile în esența lor, în ceea ce este cel mai important în această lume”.

Citește și – Când Dumnezeu vede că omul nu înțelege nimic din bunătatea și darurile Lui, îngăduie necazuri și suferințe, care sunt chemări către El

Surse articol:

1. Maica Siluana, cu drag și rugăciune, Despre stres și îngrijorare: https://www.youtube.com/watch?v=A8ngY1HQ5m0&ab_channel=MaicaSiluana%2Ccudrag%C8%99irug%C4%83ciune
2. Benedict Bistrițeanul, Tot ce vine de la Dumnezeu milă este, Cuvântul Ortodox: http://www.cuvantul-ortodox.ro/tot-ceea-ce-vine-de-la-dumnezeu-mila-este-ps-benedict-bistriteanul-despre-folosul-bolilor-si-suferintelor-predica-video-text-slabanogul-capernaum/