Când Dumnezeu vede că omul nu înțelege nimic din bunătatea și darurile Lui, îngăduie necazuri și suferințe, care sunt chemări către El

Țările dezvoltate se confruntă cu rate mari de depresie.

Cum se explică faptul că, deși au de toate, oamenii nu se simt fericiți?

Simt o lipsă acută de sens în viața lor. Și aceasta se datorează absenței lui Dumnezeu din sufletul lor, din gândirea lor, din existența lor.

Citește și – Împlinirea dorințelor lumești nu aduce bucurie, ci stres

Omul a căutat să dea un sens vieții sale apelând la fel de fel de filozofii.

Însă rostul nostru pe pământ nu poate fi descrifat prin construcții filozofice.

Este suficient să privim natura și să înțelegem sensul fiecărui lucru din ea.

Creația lui Dumnezeu dă mărturie despre prezența și atotștiința Lui.

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria”, spune în Psalmul 18.

Toate au fost create pentru om – zidirea cea mai de preț a lui Dumnezeu.

Și totuși, admirând măreția și perfecțiunea creației, ne mirăm că Dumnezeu se uită la noi și ne rabdă în nedesăvârșirea noastră.

„Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:

Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?”

Vântul, mările, norii, vietățile pământului – toate ascultă cuvântul Lui. Numai omul rătăcește de la adevăr și slujește altor „domni”.

Și totuși, câtă slavă i-a dat Dumnezeu omului. L-a făcut după chipul și asemănarea Sa. I-a dat inteligență, rațiune și suflet.

„Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-au încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul” (Ps. 8).

Toate problemele noastre vin din aceea că nu am priceput încă sensul vieții noastre.

Traiul nostru pe pământ este o călătorie spre veșnicie.

O ascensiune spre cer, spre nemurire.

„Viața de aici nu este dată ca să ne înveșnicim într-însa, aici pe pământ. Toată viața noastră sunt pași către Împărăția lui Dumnezeu”.

Scurta noastră petrecere pe pământ este o pregătire. O luptă cu propriile patimi și vicii.

„Aici avem de dat examen. Iar dincolo, în Împărăția lui Dumnezeu începe adevărata noastră viață. Aicea suntem doar în trecere”.

Trebuie să găsim un sens chiar și în suferință, așa cum au făcut sfinții.

Când a ieșit de pe poarta închisorii, Părintele Dimitrie Bejan a început să plângă.

În acea detenție cumplită L-a simțit cel mai mult pe Dumnezeu.

Și când a fost eliberat, era tot peticit, cu hainele rupte, slab și chinuit.

Mergea prin lume și oamenii se uitau la el și îl întrebau:

– De unde vii, Părinte?

„Din Rai, din rai, din închisoare”, le răspundea el.

Iată câtă înțelepciune, câtă împlinire, cât sens poate afla cineva în suferință dacă Îl caută pe Dumnezeu.

Oamenii de astăzi merg la psihologi, la tot felul de mentori și inițiatori într-un spiritualism mincinos, lipsit de esență, pentru a se regăsi pe ei înșiși.

„Ne facem fel de fel de construcții în mintea noastră. Se citesc atâtea cărți de dezvoltare personală ca să ne regăsim sensul vieții. Își construiesc oamenii crezuri în care să creadă, ca să poată scăpa de o suferință, de un necaz”.

La cel folos toate aceste încurcături și drame, când Dumnezeu Însuși ne cheamă.

„Mântuitorul spune: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și vă voi odihni pe voi”.

Oamenii se amăgesc ascultând alt glas decât al Păstorului cel Bun.

Starețul Mănăstirii Botoș din Suceava spune că ne mulțumim cu prea puțin.

Oamenii spun că trebuie să vadă jumătatea plină a paharului”.

Dar de ce să nu vedem tot paharul plin?

De ce să ne mulțumim doar cu jumătate?

Dumnezeu ne poate umple deplin inima, cu dragostea, pacea și bunătatea Lui.

De ce să primim alte duhuri în suflet, care nu ne aduc decât tulburare?

Citește și – Tot ce ne dă Dumnezeu este bucurie – Părintele Constantin Necula

Când preotul termină de citit rugăciunea amvonului și intră în Sfântul Altar, se închină Mântuitorului și spune:

„Plinirea Legii și a Proorocilor Tu Însuți fiind Hristoase Dumnezeule […], umple de bucurie și de veselie inimile noastre, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să umple inima noastră de bucurie, ca pe un pahar. Nu numai jumătate.

Lipsa de sens din viața noastră ne răpește toată bucuria.

Credința în Dumnezeu îi dă omului bucurii nespuse.

„Sensurile vieții le găsim peste tot. Noi suntem atât de blazați, atât de preocupați de problemele noastre, încât nu mai putem să ridicăm capul și să privim în sus, către Dumnezeu”.

De unde vine deznădejdea? De unde vin depresiile și sinuciderile?

Din închiderea noastră în propriul sine.

„În Statele Unite, aproape 35% dintre oameni iau antidepresive. Au un gol în viața lor, și caută să umple golul ăsta cu politică, cu știri, cu jocuri, cu televizor, cu fumat, cu droguri”.

Lipsa de sens și de bucurie din viața noastră nu poate fi rezolvată cu medicament.  

Sfântul Paisie Aghioritul spunea că atunci când se vor împuțina duhovnicii, se vor înmulți psihiatrii.

„Dacă nu ne ancorăm în Dumnezeu, viața nu are nici un rost”.

Trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne arate sensul vieții noastre, când noi nu-l putem vedea.

„Când Dumnezeu vede că omul nu înțelege nimic din dragostea, bunătatea și darurile Lui, îngăduie anumite necazuri și suferințe, care sunt atenționări și chemări ale lui Dumnezeu către El”.

Citește și – Siliți-vă să fiți întotdeauna cu duhul plini de bucurie – Starețul Tadei

Sursă articol: Părintele Galaction Dominte, Cum să vezi mereu partea frumoasă, TRINITAS TV: https://www.youtube.com/watch?v=jd7VpmpVN1k&ab_channel=TRINITASTV