Împlinirea dorințelor lumești nu aduce bucurie, ci stres
Contrar a ceea ce cred oamenii, împlinirea dorințelor care țin de lucruri trupești sau materiale nu aduce o împlinire reală, ci mai curând o stare de tulburare.
Cel care trăiește în plăceri nu se poate simți împlinit, ci veșnic nemulțumit. Fiind cuprins de o sete lăuntrică profundă, aleargă permanent după ceva, dar fără să găsească ceea ce îi trebuie cu adevărat.
Despre bucuria lumeasca si cea duhovniceasca
Contrar așteptărilor, dorințele pe care le urmărim nu ne pot aduce fericirea. Sfântul Paisie Aghioritul spune că cei care caută bucuria în distracții rămân cu sufletul gol după ce acestea se sfârșesc.
Aceasta se întâmplă nu doar cu oamenii „lumești”, ci și cu cei „duhovnicești”, care caută bucuria în discuții teologice, în predici și altele asemenea.
„Bucuria adevărată, curată, se poate găsi numai lângă Hristos”.
Numai Dumnezeu ne poate da starea de pace, de tihnă și de împlinire pe care o căutăm cu toții. Rugăciunea este singurul lucru care ne poate umple de sens și de adevăr, de profunzime și fericire.
„Dacă te unești cu El prin rugăciune, vei vedea sufletul tău răsplătit”.
Dumnezeu răsplătește celui care rupe din timpul său pentru a vorbi cu El, pentru a-I aduce slavă și mulțumire. Numai Dumnezeu poate da sufletului dulceață și bucurie.
Oamenii se ocupă astăzi cu fel de fel de lucruri nefolositoare sau păcătoase. De aceea se simt goi pe dinăuntru, stresați, lipsiți de sens și dezorientați.
„Împlinind dorințele lumești ale inimii, nu vine bucuria duhovnicească, ci stresul. Bucuria lumească aduce stresul și la oamenii duhovnicești”.
Bucuria lumească nu este odihnitoare, ci aducătoare de oboseală.
„Deși omul lumesc crede că el se odihnește, nu este așa, ci se chinuiește. Se bucură la exterior, dar înlăuntrul său nu este mulțumit, ci chinuit”.
Încetând a mai căuta bucurii de moment, care se risipesc la cea mai mică bătaie de vânt, trebuie să aprofundăm starea noastră lăuntrică și să năzuim spre cele mai frumoase bucurii, pe care le dă Duhul Sfânt care vine în sufletul smerit, blând și liniștit.
„Bucuria lumească nu este permanentă, nu este bucurie adevărată, ci este o bucurie temporară, a acelei clipe. Iar aceasta este o bucurie materială, nu este duhovnicească”.
Bucuriile lumești, spune Părintele Paisie, nu pot umple sufletul omului, ci mai degrabă îl umplu de balast, îngreunându-l.
„Atunci când simțim bucuria duhovnicească, nu o mai dorim pe cea materială”, după cum spune în Cartea Psalmilor: „Sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta” (Ps. 16, 15).
________________________________
Sursă: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, 2003
