Sfânta sărăcie și blândețe a Sfântului Nectarie

Strălucirea pe care o emană sfinții nu este dată de scumpetea veșmintelor sau a bogăției lor materiale, ci de Duhul Sfânt care sălășluia în ei.

Când privim icoanele lor, ele răspândesc multă lumină, iar chipul lor smerit îmbie la o slavă mai presus de fire. Uitându-ne la viața lor, constatăm că aceasta a fost, în multe cazuri, una nenorocită.

Nectarie din Eghina este unul dintre sfinții cei mai cunoscuți și iubiți. În vremea sa, lucrurile nu stăteau deloc așa. Mulți îl denigrau și îl cleveteau.

Cei din cler au uneltit minciuni împotriva lui și nu s-au lăsat până nu l-au izgonit departe. El, care era cel mai sfânt dintre toți și cel mai vrednic de slujirea arhierescă.

Sfințenia unui om nu este dată de poziția pe care o ocupă în ierarhia Bisericii. Ea transpare din faptele lui, din modul lui de viețuire.

Sfântul Nectarie este icoana omului smerit și răbdător. Chipul blândeții sale reflectă întru totul chipul Mântuitorului, Care prigonit fiind, a răbdat până la ultima suflare, iertând și iubind pe vrăjamșii Săi.

Cu Sfântul Nectarie s-a împlinit cuvântul Mântuitorului care zice: „[…] vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea”.

Și ce mai spune Hristos? Spune că „fericiți veți fi” când vă vor face lucrurile acestea, căci „plata voastră multă este în ceruri” (Matei 5, 11-12).

Citește și – Ispitele ne încearcă răbdarea și smerenia – Sfântul Nectarie

Cât de ușor îi va fi fost Sfântului Nectarie să îndure acele nedreptăți, numai Dumnezeu poate ști. Cât de fericit a fost când l-au izgonit și l-au lepădat ca pe un rău din mijlocul lor? Nimeni nu poate ști.

Ceea ce știm este că Dumnezeu l-a preaslăvit după moarte, după cum Însuși a făgăduit. L-a umplut de daruri cerești, de care mulți se bucură astăzi și se veselesc.

Este o poezie care spune:

„Este har să iubești fără să fii iubit. Este har tu să ierți fără să fii iertat să-l susții pe cel care te-a lepădat. Este-un har să dăruiești și-napoi să nu primești. Este-un har mereu să taci pentru binele ce-l faci, chiar de ești nedreptățit, rabdă și fii umilit! Este har să dăruiești, pe tine să te lipsești, tu să taci, să nu cârtești, tu doar numai să iubești”.

Citind aceste versuri îți trec prin fața ochilor viața Sfântului Nectarie. Împrietenit din copilărie cu sărăcia și cu lipsurile, omul lui Dumnezeu nu s-a rușinat să viețuiască în simplitate și smerenie nici mai târziu.

Când a fost înlăturat de la candidatura pentru Patriarh al Alexandriei, a fost nevoit să pornească de la zero. Era sărac, defăimat, stătea în gazdă la o femeie văduvă de la marginea Atenei.

Nu a cerut dreptate. Nu s-a îndreptățit pe sine. A acceptat sărăcia și foamea ca un ostaș demn al lui Hristos. Trăia din ceea ce lucra cu propriile sale mâini: cosea încălțăminte, copia manuscrise.

Citește și – Care sunt cei mai fericiți oameni? Sfântul Nectarie din Eghina

Adevărații creștini și trăitori ai Evangheliei nu au putut să nu vadă în el omul lui Dumnezeu. Acolo unde a ajuns a început să fie iubit și prețuit pentru bunătatea, blândețea, omenia și integritatea lui duhovnicească.

Sfântul Nectarie a fost ales să fie sfânt. O explicație a cumplitei sale prigoniri ar putea fi chiar cuvântul Domnului: 

„Dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, lumea vă urăște”.

Poate că Dumnezeu l-a lipsit de darul arhieriei pentru a-i oferi ceva mai de preț: sfânta smerenie și simplitate.

Citește și – „Iubiți, ca și voi să fiți iubiți de ceilalți” – Sfântul Nectarie

Sursă articol: Nicolae Pintilie, Nectarie sau sfântul simplității și al smereniei, Doxologia: https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/nectarie-sfantul-simplitatii-al-smereniei