Toate lucrurile de care ne atașăm în viața aceasta sunt o sursă de suferință și durere – Pr. Spiridon

De ce ne îngrijim atât de mult pentru trup, pentru hrană și pentru îmbrăcăminte?

Aceste preocupări au devenit centrale în viața noastră.

Oare nu ne spune Hristos să nu ne îngrijim în mod excesiv de ce vom mânca, sau ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca?

Oare nu știm că viața este mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

Viața este suflarea lui Dumnezeu în noi, iar trupul este templu al Duhului Sfânt.

Oare nu ne-a spus El că sufletul este mai mare decât trupul?

Și că doar păgânii, adică cei necredincioși se îngrijesc în mod prioritar de cele ale trupului și de bunurile acestei lumi.

„Căutați mai întâi Împărăția Lui. Și toate acestea se vor adăuga vouă” ( Luc 12, 31).

Acest cuvânt ne arată că prioritarea noastră trebuie să fie dobândirea vieții celei veșnice.

Hrana, îmbrăcămintea și toate celelalte necesare vieții biologice sunt secundare.

Dacă trăim doar pentru lumea aceasta riscăm să ne pierdem mântuirea.

Dumnezeu ne avertizează prin învățăturile Sale că toate cele ale lumii acesteia sunt temporare.

„Toate lucrurile în care ne punem încrederea, toate lucrurile pe care ne bazăm din această lume vor trece”.

Totul poate fi luat de la noi. Și va fi luat de la noi, atunci când murim, sau chiar mai înainte de acea zi.

Nu luăm nimic cu noi când părăsim această lume.

Trupul, pe care l-am slujit atâția ani, se întoarce în pământ și se face una cu țărâna.

Sufletul însă, se întoarce la Dumnezeu, acolo de unde ființă și-a luat.

Cu cât mai mult se alipește inima de lucrurile materiale, cu atât mai mare este suferința și durerea pricinuită de despărțirea de ele.

Nu este nimic în această lume în care ne putem pune încrederea pe vecie.

Totul se va risipi într-o zi.

Nimic din cele ale lumii nu ne poate oferi o garanție sau o certitudine.

„Doar Dumnezeu este veșnic. Doar El ne poate oferi siguranța care nu ne va trăda”.

Toate ne vor dezamăgi, ne vom înșela așteptările, ne vor trăda.

Toate atașamentele lumești sunt o sursă potențială de durere și amărăciune.

Pierderea lucrurilor iubite ne va provoca o mare suferință.

„Oricât de tare ne agățăm de ele, le vom pierde”.

Toți trebuie să învățăm această lecție spirutuală esențială.

Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

Sfinții Părinți spun că sufletul care s-a agățat de lucrurile acestei lumi, care și-a hrănit patimile cu lucrurile acestei lumi, va continua în această stare după moarte.

Chinul său va fi veșnic și fără de consolare.

Va tânji să-și satisfacă plăcerile cu lucrurile la care acum nu mai are acces.

Iar aceasta îi va pricinui o suferință teribilă. O suferință pe care și-a creat-o și a hrănit-o singur, încă din timpul vieții.

Este o stare înfricoșătoare.

Trebuie să ne deprindem cu ideea de veșnicie. Planurile noastre de viitor nu trebuie să vizeze această lume, ci veșnicia noastră în lumea de dincolo.

„Există o realitate dincolo de lucrurile acestei vieți, despre care Dumnezeu continuă să ne avertizeze”.

Nu doar prin cuvinte, ci și prin experiență.

Dumnezeu îngăduie să fim încercați cu necazuri, strâmtorări și lipsuri ca să ne ajute să ne desprindem mai ușor de această lume.

Acestea sunt medicamentele amare pe care Dumnezeu ni le dă ca să ne vindece de patimi.

Citește și – „Datorită suferințelor trecătoare, moștenim viața veșnică” – Sfântul Ioan Gură de Aur

Vrea să ne arate, prin dureri și necazuri, natura trecătoare a acestei lumi și a acestei vieți.

Vrea să ne scuture încrederea în această lume.

Și dacă ne arătăm încăpățânați și refuzăm să primim această lecție, Dumnezeu poate îngădui să se întâmple o catrastrofă ca să ne trezească.

Trebuie să vedem în această îngăduință iubirea părintească a lui Dumnezeu.

Compasiunea și mila Lui față de zidirea Sa cea de mare preț atașată de materie.

Necazurile care vin în viața noastră sunt o chemare a lui Dumnezeu. Sunt o chemare la smerenie, la pocăință, la viața cea adevărată.

Citește și – Dacă oamenii nu se vor pocăi și nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viața veșnică – Sfântul Paisie Aghioritul

Chiar dacă dezlegarea lanțurilor cu care lumea ne-a prins inima este dureroasă, ea este o experiență eliberatoare.

Fiecare dintre noi suntem robi ai unei patimi, ai unui viciu, ai unor lucruri.

Anii vieții noastre zboară repede și viața noastră trece ca un vânt și noi nu vom mai fi.

Cu fiecare zi suntem mai aproape de moarte. Trebuie să ne pregătim pentru acel moment, nu doar să-l conștientizăm și să-l acceptăm. 

Să aruncăm balasatul care ne ne împiedică să călătorim lin pe mare vieții spre limanul Împărăției lui Dumnezeu.

Să privim cu atenție în inima noastră și să ne întrebăm ce ne dorim cu adevărat, ce căutăm în viață. Nu sunt oare doar lucruri lumești?

Sursă articol: Father Spyridon, Hear God’s warnings: https://www.youtube.com/watch?v=Nv3WRpLK4cg&ab_channel=FatherSpyridon