Dacă oamenii nu se vor pocăi și nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viața veșnică – Sfântul Paisie Aghioritul

Aproape nimeni nu mai vorbește astăzi despre viața veșnică, pentru că lumea în care trăim ne arată doar plăcerile trecătoare ale acestei vieți pământești și nu ne îmbie deloc la rugăciune, la meditație, la profunzime, la vorbirea cu Dumnezeu în taina inimii.

Creștinii din primele veacuri Îl simțeau pe Dumnezeu în inimile lor, pentru că Îl căutau și își petreceau aproape tot timpul în rugăciune.

Credința lor era vie și lucrătoare. Se osteneau să câștige viața veșnică, acesta era scopul lor cel mai înalt, nu acumularea de bunuri și de hrană, împodobirea trupului și a caselor și altele asemenea.

Astăzi, lucrurile stau invers. Așa cum spunea Sfântul Paisie Aghioritul, „lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea și pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte.

Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viața cea veșnică. Omul trebuie ajutat să ajungă să priceapă sensul cel mai profund al vieții, să-și revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască”.

Foarte mulți oameni mărturisesc că deși au tot ce își doresc, nu simt pace, împlinire și bucurie în suflet. Aceasta se întâmplă pentru că nu se roagă, nu au o relație vie cu Dumnezeu, nu Îl cunosc pe Dumnezeu și nu știu care este scopul vieții lor.

„Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva să nu aibă nimic, dar dacă Îl are pe Dumnezeu, nu mai dorește nimic. Acesta este adevărul! Iar dacă le are pe toate și nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înlăuntrul său. De aceea, fiecare pe cât poate, să se apropie de Dumnezeu.”

Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată și veșnică. El gustă încă din această viață bucuria (raiul) sau mâhnirea (iadul), în funcție de felul în care trăiește. Cei care trăiesc departe de Dumnezeu „simt mâhnire și în această viață, iar în cealaltă vor trăi mâhnirea cea veșnică.

„Dacă nu slăvim pe Dumnezeu, atunci El îngăduie să vină o încercare, ca să prețuim lucrurile.” Necazurile și încercările ne smeresc și ne apropie de Dumnezeu, dacă nu ne învârtoșăm inimile și ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu.

„Dumnezeu este bun, El vrea ca toți să ne mântuim”, dar nu poate fără ajutorul nostru, fără voința și participarea noastră. „Poarta Raiului nu este strâmtă. Îi încape pe toți oamenii care se pleacă cu smerenie și nu sunt umflați de mândrie.”

Singura condiție este să ne pocăim, adică să ne schimbăm viața, să ne schimbăm modul de a gândi, de a vorbi, de a ne comporta, în raport cu poruncile lui Dumnezeu.

Pocăință nu înseamnă aderarea la un cult religios, așa cum înțeleg unii. În limba greacă, la pocăință se spune „metanoia”, care înseamnă schimbarea vieții.

Părintele Paisie spune că a ne pocăi înseamnă să-I dăm lui Hristos povara păcatelor noastre, adică să ne spovedim curat și sincer, să punem început bun vieții noastre, să corectăm tot ceea ce este rău și în neconcordanță cu poruncile lui Dumnezeu, să ne înnoim lăuntric, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

A ne schimba înseamnă a deveni buni, blânzi, iubitori de oameni, răbdători, îngăduitori cu toți, toleranți, smeriți, cuminți. A ne pocăi înseamnă a ne schimba nu numai faptele, ci și gândurile, a le înlocui pe cele rele cu gânduri bune, frumoase și luminoase față de toți oamenii.

La Judecata de Apoi vom fi fără răspuns dacă nu ne-am pocăit și nu ne-am apropiat cu smerenie de Dumnezeu. „Tâlharul de pe Cruce numai un „iartă-mă” a spus, și s-a mântuit. Omul se mântuiește chiar și cu un singur gând smerit, în timp ce, dacă aduce un gând de mândrie, le pierde pe toate.”

„O, de am înțelege îndelunga răbdare a lui Dumnezeu! O sută de ani a trebuit să treacă până să se facă corabia lui Noe. Oare nu putea Dumnezeu să dacă repede o corabie? Putea, dar l-a lăsat pe Noie să se ostenească o sută de ani, ca să înțeleagă și ceilalți și să se pocăiască.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să dea pocăință lumii, ca să scăpăm de urgia cea dreaptă a Lui. Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate înfrunta altfel decât numai prin pocăință și prin păzirea poruncilor Lui.

Sursă: http://marturieathonita.ro/invataturi-ale-cuviosului-paisie-aghioritul/diferite-sfaturi/