„Datorită SUFERINȚELOR trecătoare, moștenim viața VEȘNICĂ” – Sfântul Ioan Gură de Aur

Domnul, întru iubirea Lui atotmilostivă, voiește ca tot omul să se mântuiască, și să dobândească viața cea veșnică. Însă calea spre Împărăția Cerurilor este strâmtă, după cum zice Mântuitorul, și presărată cu multe necazuri și încercări.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „necazurile sunt trimise de Dumnezeu cu înțelepciune.” Ele au rolul de a ne cerca, de a ne căli, de a ne testa credința și de a ne pune la încercare răbdarea și supunerea față de voia lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Dumnezeu „nu ne lasă într-o stare de fericire continuă, însă nici într-o stare de suferință continuă. Ne dăruiește perioade de liniște și pace, pentru a mângâia și odihni, dar din când în când, uneori mai des și alteori mai rar, ne trimite și ispite și necazuri”.

Atunci când necazurile persistă mult timp sau să se țină lanț, trebuie să ne înarmăm cu multă tărie duhovnicească, răbdare și nădejde. Suferințele îndelungate au un scop pedagogic foarte important: ele ne fac să descoperim credința, ne înțelepțesc, ne ridică de la înțelegerea trupească la cea duhovnicească, ne dau siguranță, pace și odihnă sufletească, știind că la cârma vieții noastre se află Domnul Cel iubitor de oameni.

Motivul pentru care Dumnezeu întârzie să ne scape de nenorociri nu este altul decât acesta, spune Sfântul Ioan Gură de Aur: să ne gândim la Dumnezeu, să ne apropiem de El, și să alergăm lângă El și să-I cerem ajutorul.

„De aceea îngăduie durerile, bolile, nenorocirile, foametea și alte rele. Astfel, rămânând aproape de Dumnezeu, ne câștigăm mântuirea.”

Nu numai durata suferințelor este bine rânduită de Dumnezeu, ci și intensitatea lor, spune Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Dumnezeu dă fiecăruia dintre noi ispite după măsura puterilor lui. Nu îngăduie să fim încercați mai presus de puterile noastre, ci atunci când vine o ispită, ne dă și calea de ieșire din ea, ca s-o putem răbda.”

Această pedagogie ascunsă a lui Dumnezeu trebuie să constituie pentru noi tot un prilej de a-I mulțumi pentru purtarea de grijă minunată pe care o are pentru noi și mântuirea noastră.

„Prin asemenea metode tămăduiește și mântuiește Domnul sufletele noastre, și de aceea trebuie să-I mulșumim și să-L slăvim.”

Să urmăm îndemnul Sfântului Ioan Gură de Aur de a primi cu bucurie, sau cel puțin cu nădejde toate încercările vieții, fără să cârtim sau să murmurăm împotriva lui Dumnezeu.

„Cunoscând toate acestea, fraților, să ridicăm cu bărbăție povara suferințelor care ne cuprind, pentru că Dumnezeu le îngăduie spre folosul nostru.

Când nenorocirile ne lovesc, să nu ne tulburăm, să nu ne împuținăm la suflet, să nu ne văităm. Să le primim ca pe niște daruri cerești, ca pe niște binefaceri dumnezeiești, și să-L slăvim pe Domnul.”

Surse:
http://www.impantokratoros.gr/1B04527B.ro.aspx
http://www.ioanguradeaur.ro/869/roadele-necazurilor/