N-ai timp de fapte bune? N-ai veșnicie!

Viața aceasta și pământul acestea sunt timp și loc al mântuirii.

Fiecare zi, fiecare clipă, fiecare an pe care ne sunt date să le trăim sunt daruri ale lui Dumnezeu.

Darul timpului este la fel de mare ca și darul vieții. Pentru că timpul acesta ne este dat pentru a lucra mântuirea.

Nu este un timp pentru cucerirea pământului și pentru agonisire proprie, ci este un timp al câștigării vieții cerești.

Dumnezeu este deasupra timpului. El este veșnic și ne așteaptă în veșnicie.

Iar noi suntem ființe create, chemate la desăvârșire. Cât timp viețuim pe acest pământ suntem în devenire.

Timpul ne ajută să devenim din ce în ce mai buni, până la asemănarea cu Creatorul nostru.

Sfântul Apostol Pavel, care a propovăduit Evanghelia la toate neamurile spune că timpul petrecut în credință și împreună cu Hristos este un timp mântuitor:

„Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii”(II Corinteni 6, 2).

Citește și – Dumnezeu a pregătit pentru noi ceva mai bun decât lumea aceasta

„Cu cât folosim mai bine timpul pe care Dumnezeu ni-l oferă, ni-l dă aici, cu atât câștigăm veșnicia”, spune părintele Marcel Sravără.

Este ușor să spunem mereu că nu avem timp. Ne plângem că nu avem timp pentru noi înșine. Dar pentru ceilalți cum vom avea timp?

„Nu poți să spui că „n-am timp”. N-ai timp? N-o să ai nici veșnicie cu Hristos”.

Timpul este un lucru prețios care nu se mai întoarce. Ceasul, zilele, anii nu mai pot fi dați înapoi.

De felul în care ne chivernisim viața aici depinde veșnicia noastră.

Cu ce trebuie să ne umplem timpul vieții? Cu lucruri folositoare. Cu lucruri care au valoare veșnică. Cu lucruri bineplăcute lui Dumnezeu, iar nu cu lucruri pierzătoare.

„De aceea, îți faci timp, te organizezi cât mai bine, pentru a ajuta, a te ruga, a sări imediat să rezolvi problemele unor persoane”.

Putem spune că timpul pe care îl avem trebuie să-l petrecem în fapte bune.

Societatea în care trăim ne spune să ne iubim pe noi înșine. Egoismul și iubirea de sine au luat locul virtuților creștinești.

Mântuitorul ne spune însă contrariul: iubește-l pe aproapele tău, ca pe tine însuți.

Cu un colăcel, cu un pahar de apă dat celui sărac, putem câștiga veșnicia.

Atât de puțin cere Dumnezeu de la noi. Când vom merge la Judecată nu ne va întreba altceva decât dacă am avut dragoste față de cei necăjiți.

Citește și – Cel ce dă milostenie Îl împrumută pe Dumnezeu, și însutit va lua înapoi

Ne va întreba dacă am hrănit pe cel flămând, dacă am îmbrăcat pe cel înfrigurat, dacă am adăpostit pe cel străin, dacă am cercetat pe cel sărac sau aflat în necaz.

Și pentru toate acestea, Dumnezeu ne primește în Împărăția Sa, în raiul desfătării. În odihna cea veșnică, unde luminează și strălucește lumina Feței Sale.

Timpul nostru este atât de scump încât într-o clipă putem câștiga mântuirea și tot într-o clipită o putem pierde.

Tâlharul cel bun de pe cruce a furat raiul în ultimele clipe ale vieții sale mărturisindu-L pe Hristos.

Iar celălalt, în aceeași fază terminală a vieții sale, s-a osândit hulind. Putea și el să fie iertat și primit în Rai dacă alegea calea pocăinței și a smereniei.

Să fim cu luare aminte la cum ne petrecem viața, ca ultimul ceas să nu ne găsească despărțiți de Dumnezeu. Ca nu cumva faptele noastre să ne arate străini în fața lui Dumnezeu: „Duceți-vă de la Mine. Nu vă cunosc pe voi!”

Patriarhul Daniel spunea că avem două moduri în care putem folosi timpul dat spre mântuire: „în rugăciune și pocăință pentru păcatele sărvârșite, ca răscumpărare a timpului pierdut, sau în rugăciune și fapte bune, ca rodire și sfințire a timpului”.

Citește și – Milostenia ne ajută și în viața de aici și după moarte – Părintele Cleopa

Surse articol:

1. Trinitas TV, Secvențe Trinitas. Preotul care are grijă de săracii Capitalei: https://www.youtube.com/watch?v=HouqESQkCh0&ab_channel=TRINITASTV
2. Patriarhia română, „Timpul vieții pământești este dăruit oamenilor spre a se pregăti pentru viața cerească”: http://patriarhia.ro/timpul-vietii-pamantesti-este-daruit-oamenilor-spre-a-se-pregati-pentru-viata-cereasca-9233.html