Milostenia ne ajută și în viața de aici și după moarte – Părintele Cleopa

Milostenia este una din aripile cu care omul se înalță la cer. Cealaltă aripă este postul.

Amândouă sunt porunci lăsate de Dumnezeu oamenilor. Postul este prima poruncă, dată de Dumnezeu primilor oameni, în Eden.

Iar milostenia înseamnă împlinirea cu fapta a poruncii iubirii aproapelui.

Părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria îi întâmpina mereu pe creștinii care veneau la dânsul cu diverse istorioare și pilde.

În acest chip reușea să le pornească inima spre simțire duhovnicească și mintea spre înțelesurile cele mai adânci.

Despre milostenie, părintele spunea că ea ne ajută atât în viața aceasta, cât și în cea viitoare.

Era un general de oști grec, foarte milostiv. Fiind în război cu bulgarii, primise ordin să se prezinte într-un loc anumit cu trupele lui.

Și mergând pe drum, a văzut un mort gol în șanț. Soldații au trecut pe lângă el fără să îi dea atenție.

Generalul însă, s-a coborât de pe cal și a acoperi trupul mortului cu mantaua sa, ca să nu-l mănânce fiarele.

Citește și – „Adevărata milă nu-i simplă milostenie, ci înțelegere a durerii, amărăciunii, care înseamnă de fapt iubire, înduioșare” – Părintele Nicolae Steinhardt

Suindu-se înapoi pe cal a ajuns din urmă oștile sale. Unii au observat că îi lipsește mantaua, alții nu.

Pe când se afla în război, calul său a fost înjunghiat, iar piciorul i-a fost rupt de mai sus de genunchi.

Nespus de mare i-a fost durerea generalului. Venind soldații, l-au luat și l-au dus la o casă de ajutor din oraș și apoi la spital.

Medicii, când au văzut că piciorul a început să se înnegrească, căci era rupt de o săptămână, l-au anunțat că în ziua următoare trebuie să i-l amputeze.

În noaptea aceea, medicii s-au dus să pregătească fierăstraiele, dălțile și celelalte unelte ca să-i taie piciorul.

Generalul a început a plânge și a se ruga la Dumnezeu. Chiar și cea mai mică mișcare îi provoca durere, căci os de os se atingea.

Și pe când se făcuse miezul nopții, a intrat un om în salon. Purta un toiag de aur în mână și era învăluit în lumină. Atât de strălucitor era, încât generalul a crezut că e Domnul Însuși.

Acela l-a întrebat ce îl doare. Iar el i-a arătat piciorul rupt. Acel bărbat luminos l-a pus să se ridice în picioare.

Sculându-se, se temea să meargă, din pricina durerii. Dar acela i-a spus să se țină de umărul lui și să meagră.

Iar când a îndrăznit să facă pași, a constatat că nu mai avea nicio durere.

Uimit de acea minune, a întrebat pe bărbat cine este și de ce a făcut această mare milă cu el.

Iar acela i-a spus că este bărbatul mort din șanț, pe lângă care el nu a trecut cu indiferență, ci arătându-i multă cinstire, a pus mantaua sa.

– „Eu sunt omul acela înjunghiat. Mergeam la o mănăstire să dau niște slujbe. M-au prins niște hoți și nu numai că m-au jefuit, m-au înjunghiat și m-au lăsat și mort și gol.

Iar tu, general de oști, ai avut milă de mine, te-ai dat jos și ți-ai pus mantaua ta pe mine.

Și mi-a zis Dumnezeu: „El a făcut milă cu tine, du-te și tu, că a căzut în război și și-a rupt piciorul, și fă milă cu dânsul și tămăduiește-i piciorul”.

Venise cu porunca lui Hristos să îl facă sănătos, ca să dea slavă lui Dumnezeu, Care nu trece cu vedere nici o faptă de milostenie.

Iar când s-a făcut de ziuă, au venit medicii să îi taie piciorul. Auzind cântece bisericești în salon, se gândeau că a murit și că îi cântă deja prohodul. Dar l-au găsit sănătos, cântând și slăvind pe Dumnezeu.

– „Să fiți sănătoși, domnilor, mai înainte de a veni voi, a venit mila lui Dumnezeu. Iată Care doctor m-a vindecat pe mine.

Asta-i minunea lui Dumnezeu Celui Preasfânt și Preadrept.

Ca să se împlinească ce se spune în Sfânta Evanghelie: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui”.

Citește și – Mila față de aproapele atrage asupra noastră mila lui Dumnezeu

Sursă articol: Ne vorbește Părintele Cleopa, Vol. 15, Milostenia ne ajută în viața aceasta și în cea viitoare, Editura Sihăstria, 2021, pp. 36-41