Mila față de aproapele atrage asupra noastră mila lui Dumnezeu

Milostenia este fapta cea bună prin care ni se deschid nouă ușile Raiului. Ea poate acoperi mulțime de păcate și atrage asupra noastră însăși milostivirea lui Dumnezeu față de nedreptățile noastre.

După cum spune la Pilde, prin milostenie ne curățim propriile păcate. Văzând inima noastră bună și îndurerată față de semenii noștri aflați în lipsuri, Dumnezeu va cerceta cu milostivire propria noastră viață.

Dumnezeu a grăit de demult prin glasul Proorocului Osea că El voiește milă, iar nu jertfă. Mai primită este lucrarea faptelor bune pentru aproapele decât postul și asceza fără dragoste și milostenie.

Dacă ne vom purta cu dărnicie și bunătate față de semenii noștri, negreșit vom fi și noi ajutați și sprijiniți de Dumnezeu în toate cele ale noastre, iar la înfricoșătoarea Judecată ne vom învrednici de dobândirea bunătăților celor veșnice.

Singurul lucru de care vom fi întrebați la Judecată va fi dacă am iubit pe semenii noștri. Dreptul Judecător ne va cere socoteala faptelor dragostei.

Evanghelistul Matei ne arată foarte clar pentru ce lucruri îi va separa Mântuitorul pe oamenii unii de alții. Cei care vor intra în Împărăția Cerurilor sunt cei care au hrănit pe cei flămânzi, au grijit de cei însetați, au primit pe cei străini, au vizitat pe cei întemnițați.

Iar cei care vor fi trimiși în chinurile veșnice sunt cei care n-au făcut bine aproapele lor, ci au nesocotit poruncile Domnului.

Mântuitorul se ascunde în chip tainic în chipul celor bolnavi, neputincioși, săraci, alungați și nenorociți, și El Însuși primește milostenia și faptele noastre bune pentru ei.

Domnul a zis: „Ce faceți unuia dintre acești frați mai mici ai Mei, Mie îmi faceți”. Știind acest lucru, să ne silim pe noi înșine a avea bunătate și inimă largă față de săraci.

„Însuși Hristos v-a cerut acest lucru, ca apoi să vă miluiască și pe voi; nu vă uitați la firea lor, căci nu trebuie să-i judecăm noi; este de ajuns să facem în numele lui Hristos și El va primi”.

Sfântul Macarie de la Optina spunea:

„Este foarte bine să vă ajutați rudele, însă trebuie să împărțiți o parte și sărmanilor și să îi ajutați. E bine să vă lipsiți pe voi de ceva și să dați săracilor, cum ar fi îmbrăcăminte care prisosește și altele”.

Să nu uităm că atunci când dăm ceva săracului, Îl împrumutăm pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu rămâne niciodată dator.