Dacă oamenii ar în fața ochilor necontenit mila lui Dumnezeu față de noi, s-ar milostivi și ei față de alții
Modelul nostru în viață nu este mama sau tata, deși de la ei preluăm trăsăturile și deprinderile de bază.
Cel mai înalt model de viețuire la care trebuie să aspirăm este modelul Mântuitorului.
Mila lui Dumnezeu
El S-a făcut Fiu al Omului, cum se auto-numește în Sfânta Scriptură, ca să îl învețe pe om cum trebuie să trăiască.
Dumnezeu S-a făcut om ca pe om să îl ajute să devină dumnezeu prin har.
Dumnezeu este jertfitor, iar noi suntem iubitori de sine.
Dumnezeu este îndelung-răbdător, noi suntem aprigi la mânie.
Dumnezeu este lesne iertător, noi suntem răzbunători.
Dumnezeu este smerit, noi suntem trufași și orgolioși.
Dumnezeu este bun și milostiv, noi suntem egoiști și avari.
Dumnezeu este Iubire și din acest izvor al iubirii trebuie să luăm și noi ca să putem iubi pe ceilalți.
Din acest izvor de bunătăți trebuie să ne adăpăm sufletul pentru a putea ajunge la asemănarea cu Părintele nostru ceresc.
Dacă am privi mereu la Dumnezeu și la iubirea Sa nemărginită față de noi, nu ne-am mai comporta rău cu ceilalți. Am învăța de la El această capacitatea uimitoare de a iubi, de a dărui, de a mângâia și bucura pe ceilalți.
Societatea în care trăim promovează însă alte idealuri. Promovează competiția, ignoranța, egoismul.
„Dacă ar avea oamenii necontenit înaintea ochilor mila lui Dumnezeu față de dânșii, s-ar milostivi și ei unii față de alții”.
Oamenii argumentează că de ei nu se milostivește nimeni. De ce dar s-ar milostivi ei de alții?
Sfântul Nicolae Velimirovici spune că această impresie este greșită.
Există Cineva Care varsă bogăție de milă și peste cei drepți și peste cei nedrepți, și peste cei buni și peste cei răi.
„Dar Dumnezeu? Nu răsplătește El zi și noapte cu milostivira Lui nemilostivirea noastră?”
Dumnezeu pe toți ne cuprinde în mila Sa și nu lasă pe nimeni neîndestulat de darurile Sale.
Citește și – Ceea ce îi leagă pe oameni nu este sângele și rudenia, ci dragostea și mila
Negăsind în jur pe nimeni care să lucreze virtuțile, chiar și cel care este aplecat spre bine va face în cele din urmă răul.
Iată cât de mare este puterea exemplului. Și cât de mult contează să urmăm exemplului celui mai bun.
„Oamenii ajung nemilostivi tot așteptând ca ceilalți să fie mai întâi milostivi față de ei”.
Când aștepți să primești cele bune de la ceilalți, înseamnă că sufletul tău nu iubește.
Aceasta arată cât de mult egoism a umplut inima ta.
Oamenii au ajuns să aștepte milostivire unii de la alții, dar nimeni nu face primul pas. Nimeni este dispus să renunțe la orgoliu, la mândrie, la iubirea de sine pentru a sparge zidul nepăsării și nemilostivirii.
Cu cât vom aștepta mila de la ceilalți, cu atât ea nu va mai veni niciodată în inima noastră.
Schimbarea trebuie să înceapă de la fiecare dintre noi.
Milostivirea, la fel care oricare altă virtute, este o faptă, este o lucrare.
Mila trebuie săvârșită, arătată, concretizată prin faptele cele bune.
„Cine înțelege că mila este o virtute lucrătoare și începe să o lucreze, aceluia Cerul și pământul i se arată într-o lumină nouă”.
Cel care începe să fie milostiv va gusta mila lui Dumnezeu și se va umple de și mai multă milă.
De aceea zice Mântuitorul: „Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).
Este o mare diferență între a simți compasiune și a arăta milă față de cineva.
Se poate să întâlnești un om necăjit sau sărac și să îți fie milă de el, dar să nu îl ajuți.
Acest lucru ni-l arată Mântuitorul în Pilda Samarineanului celui bun. Câți au trecut pe alăturea de cel căzut între tâlhari și nu l-au ajutat?
Cu siguranță vor fi simțit compasiune și părere de rău pentru el.
Dar unul singur a arătat milă cu adevărat și a săvârșit lucrarea milei, ridicându-l din căderea lui cumplită.
Acela era Însuși Dumnezeu, Care ne dă pildă de adevărată milostenie și bunătate.
Sfântul Nicolae Velimirovici merge mai departe cu virtute milostiviri și o așează pe un scaun și mai înalt, spunând că mila cea mai mare nu este cea arătată față de cei cei vrednici de milă. Ci față de cei care nu „merită” mila ta.
„A te milostivi de un cerșetor nu-i nici cel mai greu, nici cel mai mare lucru în Legea lui Hristos, ci a te milostivi de vrăjmașii tăi, acesta este lucrul de căptenie”.
Și iarăși, Sfântul Nicolae arată că a ierta un dușman nu este de ajuns pentru a împlini legea dragostei dumnezeiești.
„Mila este mai mare decât iertarea jignirii, fiindcă aceasta din urmă este prima jumătate a drumului către Dumnezeu, iar a face fapta milosteniei este cealaltă jumătate a căii către Dumnezeu”.
Mântuitorul ne îndeamnă la iertarea și iubirea vrăjmașilor, în ciuda tututor împotrivirilor noastre lăuntrice, ca să fim fiii Celui Preaînalt.
„Eu zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5, 44).
El vrea să ne desăvârșim în iubire, căci și Cel Care ne-a zidit Iubire este.
„Căci dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veți avea? Au nu fac și vameșii același lucru? Și dacă îmbrățișați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Au nu fac și neamurile același lucru?
Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Matei 5, 46-48).
Iată asemănarea completă cu Cel ce ne-a zidit.
Sursă articol: Sfântul Nicolae Velimirovici, Mila, Dicționarul Vieții Veșnice, trad. de Monahia Domnica Țalea, Editura Egumenița, Galați, 2014, pp. 284-285
