Ce este sânul lui Avraam și cine poate intra acolo?

Cu siguranță ați auzit de expresia „sânul lui Avraam”. Mântuitorul vorbește despre acest loc când rostește pilda cu bogatul cel nemilostiv.

În această pildă Domnul arată cât de departe este acest loc de odihnă în care petrec sufletele drepților de iadul în care se chinuiesc cei care nu au făcut voia lui Dumnezeu.

Ce este sanul lui Avraam si cine poate intra acolo?

Ce este sanul lui Avraam si cine poate intra acolo?

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că Avraam este părintele tuturor drepților. El a fost, până la Hristos, cel mai drept om dintre evreii din toate timpurile.

A fost primul om care, prin ascultarea lui deplină față de Dumnezeu s-a făcut vrednic de Împărăția cerurilor.

Citește și – Pedagogia lui Dumnezeu cu privire la boli și necazuri – Sfântul Ioan Gură de Aur

Sânul lui Avraam este însuși locul în care a fost dus săracul Lazăr, care petrecea flămând și în smerenie la poarta bogatului nemilostiv.

Este evident că acest loc se referă la un loc de odihnă.

„Este portul cel plin de pace în care ajung toți drepții pe care Dummnezeu îi odihnește după furtuna înviforată a vieții pe pământ”.

În sânul lui Avraam se odihnesc toți drepții care au viețuit pe pământ după poruncile lui Dumnezeu. Mulți dintre ei sau poate chiar toți au fost uciși pentru credință. Au fost batjocoriți, prigoniți, chinuiți.

Nu sărăcia l-a făcut pe Lazăr vrednic de odihna din sânul lui Avraam. Ci necârtirea lui. Inima lui smerită și bună.

Îndelunga lui răbdare și nejudecarea bogatului care nu făcea milă cu el.

Nerăutatea sufletului lui.

Pe lângă asprimea foamei, a golătății și a bolilor, Lazăr a purtat și crucea umilinței și a disprețului.

Pentru nerăutatea sufletului lui, Lazăr s-a făcut părtaș aceluiași loc de odihnă al drepților Vechiului Testament, precum Avraam, Isaac, Iacov, Ilie, Elisei, Iov sau Proorocul David.

„Nici unul din cei aflați în acest loc de lumină, pace și negrăită bucurie, nu a intrat aici prin bogăția și veselia de pe pământ, nici prin faimă sau știință, ori prin coroană sau domnie, ci numai prin credință tare și plină de nădejde, prin plecare în fața voii lui Dumnezeu, prin răbdare, ori prin pocăință la vreme”.

Nu sărăcia îl mântuiește pe om, nici bogăția îl pierde pe om, ci numai aplecarea sufletului. Fie spre smerenia cea mântuitoare, fie spre trufia cea pierzătoare.

Și bogatul se putea mântui la fel ca Lazăr dacă își folosea avuția spre ajutorarea săracilor.

Citește și – Nu sunt oare micile necazurile o binefacere prin care ne izbăvim de chinurile veșnice?

Împărăția lui Dumnezeu nu este numai pentru săraci, ci și pentru regi și împărați și mai marii lumii care au viețuit în dreptate și ascultare de Dumnezeu.

„Dumnezeu nu caută nici la rang nici la avere, ci la inima fiecăruia. În împărăția Lui intră cei cu suflete regești, nu cu coroane; cei bogați în milă și credință, nu în bani și pământuri; cei pricepuți în înțelepciunea lui Dumnezeu, nu a lumii; cei cu inima veselă nu de chiote și danțuri, ci de bucuria lui Dumnezeu, cum spune Psalmistul: „Inima mea și trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu” (Ps. 83, 2).

Ce înțelegem din pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr?  Dacă ne uităm la săracul Lazăr, înțelegem că necazurile îndurate în lumea aceasta nu rămân fără mângâiere.

„Nu pentru pieirea noastră ne trimite Domnul tot felul de suferințe, ci pentru ca să ne curețe de toate patimile, viciile și păcatele noastre și să ne facă moștenitori ai împărăției Lui celei veșnice și fericite”.

Lazăr a fost și sărac și bolnav și singur. Această întreită cruce a suferinței i s-a făcut pârgă spre desfătarea din cer.

Îndată ce a adormit, îngerii au alergat să-i ia sufletul și să îl ducă în sânul cel plin de odihnă a Patriarhului Avraam.

Viețuirea lui mucenicească a fost încununată cu veșnica fericire a raiului.

„Să nu îi socotim nefericiți pe aceia dintre noi, care rabdă fără niciun fel de mângâiere suferințele, sărăcia și orice fel de alte necazuri”.

Paharul suferinței pe care îl beau cei vrednici de Împărăția cerurilor se va preface acolo în vinul cel dulce al comuniunii cu Hristos.

Citește și – Sfaturi de la Sfinții Părinți pentru vremurile de suferință și necazuri

Surse articol:

1. Sfântul Nicolae Velimirovici, Sânul lui Avraam, Dicționarul Vieții Veșnice, Editura Egumenița, Trad. de Monahia Domnica Țalea, Galați, 2014, pp. 411-412
2. Sfântul Ierarh Serafim Sobolev, Nu spre pieirea noastră ne trimite Domnul tot felul de suferințe, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/nu-spre-pieirea-noastra-ne-trimite-domnul-tot-felul-de-suferinte

Citeşte mai multe despre:

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

2 comentarii

  1. Ce e înseamnă ” golatatii”, va rog?!
    “Goliciunii” poate?…

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.