Sfaturi de la Sfinții Părinți pentru vremurile de suferință și necazuri

Așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, unul din cei mai mari dascăli ai teologiei creștine ortodoxe, necazul lucrează răbdarea, răbdarea lucrează încercarea, încercarea aduce nădejdea, iar nădejdea nu se rușinează.

Sfaturi Sfinții Părinți

Sfaturi Sfinții Părinți

Același mare sfânt părinte ne învață că, așa cum meșterul aruncă aurul în topitoare și-l lasă a se lămuri prin foc până ce vede că strălucește, tot așa și Dumnezeu lasă sufletele omenești a fi cercetate de necazuri, până se curăță și se limpezesc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.

“În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”(Ioan 16, 33)

Calea Domnului în lume este ca un drum cu tunele, spunea poetul creștin Traian Dorz. “Lungi sunt nopțile-ncercării, scurt seninul dintre ele. Nu te teme când e noapte. Dacă mergi mereu, la capăt vei ajunge la odihnă. ”

Crucea este temelia teologiei autentice. Cine renunță la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul. Adâncurile Ființei Divine sunt dezvăluite omului, atunci când el se răstignește pentru Mântuitorul nostru. (Sofronie Saharov)

Un alt mare dascăl al plânsului lăuntric, Sfântul Isaac Sirul, ne sfătuiește ca atunci când ne aflăm în bucurii, să nu ne bucurăm peste măsură, iar când suntem în necazuri, să nu ne întristăm, și să nu le socotim pe acestea ca fiind străine de calea lui Dumnezeu. Căci pe calea Lui se umblă din veac și din neam în neam, prin cruce și moarte. Iar la capăt ne stă făgăduită Învierea.

Suferința, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedește că răstignirea nu va fi fost inutilă, și că jertfa lui Hristos e roditoare. (Nicolae Steinhardt).

Este foarte nesănătos pentru suflet să privim necazurile și suferința doar din punct de vedere umanist, fără raportare la Dumnezeu. Suntem învățați să căutăm numai partea bună și dulce a vieții, iar pe cealaltă să o evităm. Din acest motiv, atunci când cele rele care vin asupra noastră, le refuzăm. Atitudinea corectă față de suferință este cea creștinească, anume de înțelegere și de acceptare a momentelor grele din viață ca un timp de cercetare a lui Dumnezeu, și nu una de respingere, de teamă și de refuzare.

Creștinul adevărat, care trăiește în fiecare zi cu amintirea jertfei Mântuitorului în minte și în inimă, își asumă cu ușurință tot ceea ce vine în viață, iar semnul este mulțumirea pe care o aduce lui Dumnezeu. A ne asuma viața creștină în integralitatea ei înseamnă să avem disponibilitatea să mulțumim pentru toate cele pe care le primim de sus, fie ele binecuvântări, fie necazuri.

Necazurile se biruie prin răbdare și mulțumire

Sfatul Sfântului Ioan Maximovici în această privință este suficient de relevant: “De vei primi cu inimă mulțumitoare, ca din mâna Domnului, tot ce ți se va întâmpla în viață (plăcut sau neplăcut), din voia sau cu îngăduința Domnului, fericit vei fi, și bine-ți va fi.“

A fi gata să primești în fiecare zi orice necaz, și să mulțumești pentru el, înseamnă deja o maturitate a sufletului, și un semn de înțelepciune, având convingerea că necazurile ne ajută să ne plătim datoriile față de Dumnezeu, care nu sunt puține.

Așa cum spunea Părintele Dionisie Ignat de la Colciu, este nevoie de foarte multă răbdare în suferințe și necazuri. “Dumnezeu nu pedepsește, ci te mângâie, te cearcă, și ai să ai mare plată de la Domnul. Să nu crezi că te-a pedepsit Dumnezeu. Mai aproape este Domnul de cel bolnav, deci și de tine.”

Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28)

Suferințele de care cu toții avem parte sunt menite pe de altă parte să ne amintească faptul că nu noi suntem stăpâni ai vieții noastre, ci că Dumnezeu este Cel care ne conduce viața, și că El alege momentul cel mai oportun pentru încercare, ispășire și desăvârșire.

Părintele Paisie Olaru zicea că așa cum este focul pentru aur, așa sunt ispitele vieții pentru noi. Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai multă credință, ne smeresc și ne învață să ne rugăm. Ispitele le biruim prin rugăciune, prin post, prin spovedanie și îndelungă răbdare. Suferințele noastre sunt o arvună a vieții veșnice. Căci suferința ne smerește, și ne învață a striga la ajutorul lui Dumnezeu.

 

*Sfaturile și orice informații despre sănătate disponibile pe acest site au scop informativ, nu înlocuiesc recomandarea medicului. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră înainte de a începe o cură sau un tratament naturist, pentru a evita interacțiunea. Prin amânarea sau întreruperea tratamentelor medicale clasice vă puteți pune sănătatea în pericol.


Ți-a plăcut acest articol? Share pe:

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.