Pedagogia lui Dumnezeu cu privire la boli și necazuri – Sfântul Ioan Gură de Aur
Necazurile au întotdeauna o componentă spirituală. Ele vin în viața noastră cu o lecție importantă.
Există o adevărată pedagogie în spatele lor.
Pedagogia lui Dumnezeu cu privire la boli
Necazurile ne sunt date sau sunt îngăduite de Dumnezeu cu un scop măreț.
Părintele Ceresc nu vrea ca noi să suferim. El vrea să ne mântuim. De aceea permite să ni se întâmple lucruri neplăcute.
Nu L-a cruțat nici pe Fiul Său, pe care L-a dat nu doar spre bătăi și umilințe, ci L-a dat spre moarte.
Hristos nu a murit din pricina păcatelor, ci a murit în locul nostru.
Cu atât mai mari și îndreptățite sunt necazurile care vin asupra noastră.
Tot cel ce dorește să se mântuiască trebuie să știe că drumul său este un drum al crucii.
La capătul crucii se află Învierea și odihna veșnică.
Să nu fugim de cruce când vine, spunea Părintele Arsenie Papacioc.
Oricine voiește să vină după Mine, spune Mântuitorul, trebuie să se lepede se sine, să-și ia crucea și să vină după El.
Boala înseamnă durere și suferință. Dar ea înseamnă totodată un medicament pentru suflet.
Creștinul adevărat, spune Sfântul Nicolae Velimirovici, știe că boala este spre curățirea sufletului. Și nu se teme de metodele de curățire.
Durerea ne spală de păcate. Ne curăță de lepra mândriei și a iubirii de plăceri. Ne domolește simțurile, mintea și sufletul.
„Cine iubește curăția va urî oare apa?”
Citește și – „Precum focul curăță rugina de pe fier, așa boala curăță păcatele de pe om” – Părintele Cleopa
Dacă boala curăță sufletul și-l ajută să se mântuiască, de ce să ne temem de ea?
„Căci pe cine iubește Domnul îl ceartă și bate pe tot fiul pe care îl primește” (Evrei 12, 6).
Sfinții se rugau ca Dumnezeu să trimită boală asupra lor înaintea morții, ca să se curățească mai mult. Să „nu părăsească această lume înainte de a nimici întru sine prin amărăciunea bolii orice amintire a desfătărilor josnice”.
Încercările sunt mai greu de depășit atunci când ne chinuim singuri și nu strigăm la Dumnezeu.
Citește și – De ce la vreme de boală nu alergăm la Cel Care ne poate vindeca și trupul și sufletul?
Chiar dacă nu ne vindecă imediat, sau nu ne redă complet sănătatea, Dumnezeu ne mângâie în suferință.
Celui care I se roagă îi trimite o bucurie cerească, o pace lăuntrică și o întărire în credință.
Acestea sunt de mare preț pentru cel aflat în suferință, căci îl înviorează lăuntric și îl îmbărbătează să rabde durerile.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Domnul întârzie să ne scape din necaz pentru că necazul ne smerește.
„Când întâmpinăm viclenii și greutăți, nu intervine îndată pentru a ne ajuta, ci mai întâi ne lasă să ne chinuim un timp și mai târziu săvârșește minunea”.
Pricina pentru care Dumnezeu acționează astfel este aceea de a ne feri de nemulțumire și de nerecunoștință, spune Sfântul Ioan.
Cu toții putem da mărturie de faptul că atunci când suntem sănătoși nu suntem mulțumitori. Nu dăm slavă lui Dumnezeu pentru darul sănătății și al vieții.
La fel se întâmplă și când ne facem bine sau ieșim din necaz. Uităm să mulțumim lui Dumnezeu.
„De obicei noi, oamenii, imediat ce ieșim din necazuri, uităm și de amărăciunea lor și de Dumnezeu Care ne izbăvește de ele”.
Uitând că Domnul ne-a scăpat de greutăți, punem pe seama noastră reușita.
Până când omul nu se smerește și nu pune cu totul în mâinile lui Dumnezeu, nu va scăpa de necazuri.
„De aceea Dumnezeu îngăduie ca mai întâi să ne lovească încercările și mai târziu vine să ne salveze”.
Citește și – “Totdeauna Dumnezeu ajută, totdeauna ajunge la timp, dar cere de la noi răbdare” – Gheron Iosif
Surse articol:
1. Sfântul Nicolae Velimirovici, Boala dinainte de moarte, Dicționarul Vieții Veșnice, Editura Egumenița, Trad. de Monahia Domnica Țalea, 2014, pp. 61-62
2. Sfântul Ioan Gură de Aur, Care este pedagogia lui Dumnezeu prin faptul că ne trimite boli? Resurse Ortodoxe: https://www.resurse-ortodoxe.ro/text/care-este-pedagogia-lui-dumnezeu-prin-faptul-ca-ne-trimite-boli
