„Precum focul curăță rugina de pe fier, așa boala curăță păcatele de pe om” – Părintele Cleopa
Bolile ne pricinuiesc multă întristare și îngrijorare. Dacă am privi însă mai adânc în conștiința noastră, am descoperi că boala și suferința au un sens profund.
Sfântul Vasile cel Mare spune că Dumnezeu a creat trupul, nu și boala. El a creat sufletul, nu și patimile. Iată deci, cât de mare este legătura între păcate și suferință.
Dumnezeu ne-a făcut întregi, curați, sănătoși, luminoși și veșnici. Însă din cauza neascultării, am pierdut aceste calități. După izgonirea lui Adam din Rai, omul a pierdut legătura cu Dumnezeu și cu izvorul vieții.
A început să fie atras spre trup și spre pământ. Spre plăceri și vicii. Iată de unde ni se trage, de multe ori, boala și suferința.
Omul nu poate trăi despărți de Dumnezeu, sau fără ajutorul lui Dumnezeu. În momentul în care se îndepărtează de El, încep să apară necazurile și dificultățile.
Suferințele din viața noastră sunt pricinuite de căderile noastre în păcat. Aceste căderi ne aduc numeroase probleme.
Iar când boala este o consecință a viețuirii noastre departe de Dumnezeu și de poruncile Lui, atunci ea este și medicamentul de care avem nevoie pentru a ne îndrepta.
„Din boli slăbesc patimile și omul își vine întru sine”.
Domnul nu a creat boala, ci numai o îngăduie, când este de folos. Căci prin suferință poate pune stavilă patimilor, vindecând și sufletul și trupul.
Durerile slăbesc puterile trupului, dar întăresc pe de altă parte sufletul. Când trupul se topește, sufletul înflorește. Revine la viață.
„De aceea, când trupul se istovește de suferințe, aceasta se face din milostivirea lui Dumnezeu, ca sufletul să împărățească nestingherit”.
Sfântul Isaac Sirul Ilie spune că boala este un leac curățitor pentru trup și suflet.
„Precum focul curăță rugina de pe fier, așa boala curăță păcatele de pe om”.
Părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria ne sfătuiește ca atunci când ne recăpătăm sănătatea după o boală, să ținem minte că boala a lucrat ca un medicament asupra noastră.
„Frații mei, totdeauna când vă sculați după o boală, să vă aduceți aminte că boala aceasta a fost un mijloc de a vă curăți, de a vă ușura, de a vă lumina viața”.
Boala poate deveni leacul cel mai eficient dacă o primim cu smerenie și o suportăm fără să cârtim.
„Cine îndură suferința cu răbdare și cu mulțumire, aceluia ea i se face în locul marilor osteneli trupești chiar mai mult”.
Citește și: Un necaz, o boală, o pierdere, devin mai grele când nu vrem să acceptăm situația – Părintele Ioan Buliga
Cel care bolește nu mai trebuie să postească, să facă metanii sau să facă alte nevoințe. De-ajuns îi este lui durerea și necazul bolii.
„O boală, dacă o suferi cu mulțumire și dacă te spovedești și-ți pare rău de păcatul săvârșit, îți ridică tot canonul […]”.
Așadar, când ne îmbolnăvim, să medităm la viața noastră, să vedem unde am greșit și să cerem de la Dumnezeu îndreptare și vreme de pocăință.
Iar dacă Domnul se milostivește și ne vindecă, să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului pe care le-a adresat slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda:
„Iată, te-ai făcut sănătos, acum să nu mai greșești, ca să nu-ți fie ție ceva mai rău!”
Surse articol:
- Sfântul Cuvios Serafim de Sarov, Din boli slăbesc patimile şi omul îşi vine întru sine, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/boala-trupeasca-se-naste-din-patimi-din-pacat
- Arhimandritul Cleopa Ilie, Boala ca medicament, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/boala-ca-medicament