Când treci pe lângă un cerșetor cu nepăsare, treci pe lângă mântuirea ta

Un subiect foarte important pe care îl aducem în atenție este milostenia.

Facerea de bine acoperă mulțime de păcate. Ea împlinește toată Scriptura, pentru că Dumnezeu iubire și milă este. Pe acestea două le cere de la noi.

Sfântul Antonie cel Mare, care se nevoia cu multă asprime în pustia Egiptului de mulți ani, a întrebat odată pe Dumnezeu:

„Oare există în acest deșert un alt ascet care să aibă o viață duhovnicească mai intensă decât minte, ca să merg lângă el și să mă folosesc de îndrumarea lui?”

Atunci îngerul Domnului i-a spus că este în Alexandria un cizmar mai sporit decât el.

Mirat de spusele îngerului că cineva din lume poate avea o viață duhovnicească atât de înaltă și prețuită de Dumnezeu, s-a dus să-l caute.

Când l-a găsit pe acel curelar, a văzut că era însurat și trăia într-o colibă săracă.

Când l-a întrebat ce face el în viața lui, a aflat trei fapte bune: înfrânarea, milostenia și smerita cugetare.

După ce copiii lor s-au dus la casele lor, cizmarul trăia cu soția ca frate și soră, în curăție.

A doua faptă bună era că din câștigul lui, oprea doar o parte pentru el. O parte împărțea săracilor, iar cealaltă parte o dădea Bisericii.

A treia faptă bună i-a spus-o cizmarul:

„În fiecare seară ies pe veranda casei, privesc spre oraș și spun în sinea mea: „Toți se vor mântui, numai eu voi ajunge în iad!”

Cea mai mare faptă bună a sa era smerenia profundă, care îl înălțase deasupra nevoințelor sale din pustie.

Noi nu putem face nici una din aceste fapte bune. Nu putem trăi în înfrânare, pentru că suntem iubitori de plăceri.

Nu putem face milostenie, pentru că suntem iubitori de sine.

Nu ne putem smeri, pentru că suferim de mândrie.

Cea mai ușoară fapte din toate acestea este milostenia.

Din puținul sau multul nostru, să împărțim și celor nevoiași.

Cerșetorul care întinde mâna spre noi ne oferă Împărăția cerurilor, spunea Părintele Arsenie Papacioc.

Atât de mare este darul pe care îl dobândim când miluim un om sărac.

Când arătăm milă față de aproapele, ne asemănăm cu Dumnezeu.

Mântuitorul a spus că ori de câte ori oferim cuiva ceva, Lui îi dăm.

În spatele săracului se află Însuși Hristos, Care primește fapta noastră bună și o transformă în lumina veșniciei pentru noi.

Ci

Să nu întoarcem fața noastră de la cel sărac. Să nu disprețuim pe cel murdar și necăjit.

Să nu trecem nepăsători pe lângă cel aflat în lipsuri mari.

„Cerșetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta așa de ușor!”

Să nu ascultăm de gândurile care ne îndeamnă să ținem cont doar de nevoile noastre.

Dragostea adevărată este să rupi din tine și să dai celuilalt.

„Milostenia este ceva din tine. Și Alexandru Vlahuță zice: „Mila e toată Scriptura!”

Iar când ne scotocim prin buzunar să dăm un ban săracului, să nu-l alegem pe cel mai mic.

Să ne gândim că I-l dăm lui Dumnezeu.

Cu măsura cu care măsurăm ni se va măsura.

Mântuitorul ne încurajează să facem milostenie spunându-ne că vom primi însutit.

Iar cuvintele Lui nu mint, nici nu înșală.

Citește și – Dumnezeu nu rămâne niciodată dator celor care dau milostenie

Cu siguranță vi s-a întâmplat să faceți un bine și să vi se întoarcă mai mult decât ați făcut.

Dumnezeu împarte darurile Sale cu generozitate ca un boier, spunea Părintele Nicolae Steinhardt.

Răsplătirile sale întrec măsura faptelor noastre bune.

Să învățăm și noi de la Părintele nostru ceresc să fim buni, darnici și iubitori.

Să nu rămânem doar la chipul Lui. Să ne silim să ajungem și la asemănarea cu El!

Citește și – E păcat să dăm milostenie celor care pot munci?

Surse articol:

1. Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cerșetorul întinde mâna să-ți dea Împărăția Cerului, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/el-nu-intinde-mana-sa-i-dai-el-intinde-mana-sa-ti-dea-imparatia-cerului
2. Monahul Damaschin Grigoriatul, Cizmarul din Alexandria, model pentru Sfântul Antonie cel Mare, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cizmarul-din-alexandria-model-pentru-sfantul-antonie-cel-mare