Însușirea smereniei este a vedea la tine păcatele, iar la ceilalți însușirile bune

Smerenia este una din cele mai răstălmăcite virtuți. A fi smerit nu înseamnă să fii prost, naiv, credul sau ignorant.

Ci înseamnă să fii ca Dumnezeu. În marea Sa atotputernicie, Dumnezeu nu se poartă ca un tiran, care deține puterea absolută. Din contră, este „blând și smerit” cu inima, după cum a mărturisit Mântuitorul despre Sine.

Dumnezeu stă ascuns în spatele lucrărilor Sale, remarca Sfântul Nicolae Velimirovici.

Dar fiindcă nu-L vedem pe Dumnezeu, noi oamenii ne mândrim deseori, punând pe seama noastră reușitele noastre. Tot ceea ce vedem și avem sunt daruri ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu s-a lăudat niciodată cu minunile pe care le-a săvârșit. Nu a socotit lucru nevrednic a intra în casele păcătoșilor și a sta la masă cu ei.

Citește și – „Pe cât puteți, să trăiți în smerenie. Să vă gândiți că nu avem nimic al nostru, ci pe toate ni le-a dat Dumnezeu” – Părintele Paisie Aghioritul

Dumnezeu vrea ca noi să învățăm smerenia, ca să dobândim asemănarea cu El. Părintele Iosif Vatopedinul spune că așa cum copiii din fire seamănă cu părinții lor, așa și noi, cei care am fost creați de Dumnezeu, trebuie să dobândim trăsăturile Lui.

„Iată elementul esențial care ne silește să fim smeriți”.

Dumnezeu ne-a arătat în nenumărate rânduri smerenia Sa cea mai presus de înțelegere.

Mai întâi de toate, Dumnezeu S-a făcut om pentru noi. S-a deșertat de slava cerească și a coborât până la noi ca să ne mântuiască.

S-a născut într-o peșteră rece și săracă. S-a culcat în ieslea boilor, S-a lăsat hrănit cu lapte, ca un Prunc.

„Fericită smerenie! Tu ești dumnezeiască fiindcă ai plecat cerurile și te-ai întrupat în omenire, și ai pironit de Cruce păcatul întregii lumi”.

Dumnezeu S-a lăsat batjocorit, scuipat, răstignit pe cruce de oameni.

Smerenia este așadar cea mai înaltă virtute, deoarece ea ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu. Celor smeriți, Domnul le dă har. Iar celor mândri le stă împotriva, spune în cartea Psalmilor.

Duhul Sfânt nu poate locui într-un om mândru. El își va face locaș numai în cei smeriți cu duhul, blânzi și iubitori.

„Din smerenie vin blândețea, bunăvoința, liniștea, milostivirea, purtarea lină, supunerea”.

Cel smerit nu caută întâietăți, nici slavă de la oameni. Nu vrea să se remarce, să iasă în evidență, fie aprobat de ceilalți, să aibă mereu dreptate.

Citește și – Biruința împotriva oricărei ispite stă în smerenie și răbdare

„Cel smerit nu se laudă cu înzestrările sale firești și nutrește dezgust față de laudele omenești”.

Cel smerit nu se supără. Nu este ranchiunos. Nu face deosebire între oameni. Nu judecă pe nimeni. Nu caută lucruri mari, ci este mulțumit cu ceea ce are.

Se poartă cu simplitate. Este deschis spre ceilalți. Își arată disponibilitatea, își oferă ajutorul tuturor. Slujește tuturor cu dragoste.

O altă trăsătură importantă a smereniei este aceea de a nu judeca pe nimeni.

„Însușirea smereniei este de a vedea la sine păcatele, iar la ceilalți – însușirile bune”.

Ori, prin aceasta putem verifica dacă avem mândrie:

„Însușirea trufiei este de a vedea la sine doar lucruri bune, iar la ceilalți – doar lucruri rele”.

Cei mai mulți dintre noi observăm defectele celorlalți, iar ale noastre greșeli le trecem cu vederea. Suntem grabnici la critici, și zăbavnici la propria noastră îndreptare.

Sfântul Siluan Athonitul spune că toate necazurile ne vin din lipsa de smerenie – adică din nesupunerea noastră față de ceea ce rânduiește Dumnezeu pentru noi.

Citește și – Neliniștea sufletului se datorează mândriei, sau lipsei de smerenie

Surse articol:

1. Gheronda Iosif Vatopedinul, Cât suntem de smeriți, Doxologia: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cat-suntem-de-smeriti-dialoguri-la-athos-51
2. Doxologia, Cel smerit nu iscodește, nu condamnă, ci doar iubește; https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cel-smerit-nu-iscodeste-nu-condamna-ci-doar-iubeste